Comemorare la Colegiul Pedagogic din Drobeta. 205 ani fără Alecsandri

Poetul moldovean considerat pe drept fruntaș al literaturii române, a venit pe lume la 21 iulie 1821, la Bacău și a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Alecsandri, născută Cozoni. Mama lui era o femeie frumoasă și blândă, iubitoare de muzică și de o politețe rară, calități moștenite cu atâta strălucire de poet. Părinții săi au fost oameni cu stare, și-i vor asigura o creștere aleasă. Vasile și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea.

Viitorul poet a învățat mai întâi acasă cu dascălul maramureșean Gherman Vida, apoi în pensionul francezului Cuenim, urmând ca între 1834 și 1839 să fie trimis la Paris, unde se consacră mai ales literaturii.

După înapoierea în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație: conducător al Teatrului din Iași împreuna cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu, luptător pentru drepturile românilor în Moldova, scuturarea regimului otoman, unirea, etc..

Atunci și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică.

În noiembrie 1940 s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar în februarie 1841Cinovnicul și modista, ambele preluate după piese străine.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine și care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere.

Alecsandri a luat parte la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, redactând unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil în Franța, ca pedeapsă din partea domnitorului Mihail Sturza pentru activitatea sa revoluționară. Înapoiat în țară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova și Muntenia, se numără printre devotații lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta în Franța, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri să recunoască ceea ce românii deciseseră în mod democratic: dubla sa alegere în fruntea Principatelor Române.

Debutul literar se realizează cu nuvela Buchetiera de la Florența, care apare în revista „Dacia literară” din mai-iunie 1840. După întoarcerea în țară ocupă funcții însemnate în sfera culturii și a politicii: organizează și conduce reviste, publică literatură de toate genurile, participă la activități literare, ajută tineri aflați la început de drum în domeniul cultural. După Unire este ministru de externe și diplomat itinerant, de numele lui fiind legate toate evenimentele importante ale mijlocului de secol XIX: Revoluția romana de la 1848, Unirea  Principatelor.   Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă ”revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție concepută,  redactată și publicată de către Vasile Alecsandri.

La 18 ianuarie 1844 are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primită de public cu deosebită căldură. Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica, scriitorul se afla în fruntea revistei Propășirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele „O primblare la munți”, „Balta Albă” și „Istoria unui galben”. Aflat pentru o cură de sănătate la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Îi apar comediile Chirița în Iași sau doua fete ș-o neneaca (1850), Chirița în provinție (1855), Chirița în voiagiu (1865), Chirița în balon (1875) toate apreciate încă de atunci la justa valoare. În 1882 este ales președinte al secției de literatură a Academiei. Călătorește în Franța pentru a primi premiul oferit de felibri; este sărbătorit la Montpellier. Îl vizitează pe ambasadorul României la Londra, prietenul său Ion Ghica. Pleacă la Paris în 1885, ca ministru al României în Franța. În 1889, primește vizita poeților francezi Sully Prudhomme și Leconte de Lisle, prieteni care îl onorează și îl bucură.

Pe 22 august 1890 Vasile Alecsandri se stinge din viață la Mircești. Este înmormântat la 26 august în grădina casei, dăruită în 1914 Academiei, de către soția poetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din inițiativa Academiei, în 1928. Întreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Colegiul Național Pedagogic din Drobeta nu a lăsat să treacă neobservată această zi. Doamnele profesoare de limba română și Gabi Dulea au pus în scenă un spectacol pe cinste. S-a recitat, s-a cântat, s-a jucat și a fost pusă în scenă o piesă de teatru a marelui poet, dar, mai ales, s-a vorbit despre însemnătatea vieții și activității marelui nostru scriitor.

Felicitări organizatorilor și participanților.

Marcel Mateescu, UZP

În categoria DIN BREASLĂ | Lasă un comentariu

Interviu cu jurnalistul, col. (rtr.) Gheorghe G. Bușe

Dincolo de uniforma militară și de rigoarea pe care aceasta o presupune, Gheorghe Bușe și-a construit, cu aceeași disciplină și pasiune, o remarcabilă activitate jurnalistică și publicistică. Colonel în rezervă, neobosit jurnalist, prolific publicist și cercetător al istoriei locale, dumnealui și-a transformat dragostea pentru trecut în misiunea de a recupera, consemna și transmite generațiilor viitoare importante pagini de istorie, destine și fapte care nu trebuie niciodată uitate. Activitatea sa editorială, concretizată în cărți, reviste și sute de articole, reflectă devotamentul față de adevăr, cultură și memoria eroilor. Interviul care urmează oferă cititorului prilejul de a-l cunoaște nu doar prin realizările sale, ci și prin gândurile, convingerile și experiențele care i-au modelat parcursul profesional și uman.


Ana I:
Domnule Gheorghe Bușe, v-ați născut în Polovragi, o localitate cu o bogată încărcătură istorică și spirituală. Ce amintiri din copilărie v-au format cel mai mult? Ce reprezintă Gorjul pentru dumneavoastră: un loc al nașterii, o stare de spirit sau o datorie? Dacă ar trebui să prezentați județul Gorj unui străin în doar câteva cuvinte, ce i-ați spune?

Gheorghe Bușe: Da, Polovragiul este un colț de Rai și o vatră dacică documentată arheologic. Legenda spune că însuși Zamolxis ar fi trăit pe aceste meleaguri, cu câteva sute de ani înainte de Hristos, adăpostindu-se în Peștera Polovragi. Ca lăcaș de cult avem o atestare documentară încă de la 1505, pe amplasamentul actualei Mănăstiri Polovragi. Când eram copil mergeam la tata la serviciu, care era chiar lângă mânăstire și ne ducea să vizităm acest monument sacru. Era prieten bun cu starețul, iar măicuțele îl apreciau pentru că le mai ajuta la diferite munci. Mergeam la mănăstire ca la mine acasă, chiar dacă ne despărțeau 6 km, pe care-i parcurgeam pe jos. În copilărie, am învățat multe lucruri bune și frumoase. De la respectul față de semeni la ajutorul dat celui care avea nevoie de el. Sătenii se ajutau între ei la munca câmpului, la construirea locuințelor, chiar și la nunți sau înmormântări, iar noi copiii, îi ajutam după puterile noastre. Povestirile din război ale tatălui meu m-au fascinat. El a fost eroul meu și idolul meu.

Referitor la Gorj, acum nu mai reprezintă doar locul nașterii, ci o stare de spirit și o datorie a mea de a-l promova cum pot eu mai mult și mă mândresc cu asta.

De prezentat, nu e prea greu, având în vedere sacrificiul uman adus de gorjeni în conflagrațiile mondiale, dar și frumusețea locurilor hărăzite de Dumnezeu, care devin din ce în ce mai pitorești. Gorjul are toate felurile de relief, de la munte la câmpie. Are mănăstiri și peșteri renumite, are chei frumoase ale apelor în zona montană, are stațiuni turistice și pensiuni atractive. La Polovragi mai este și Vatra dacică, un muzeu dacic în aer liber, dar și renumitul bâlci de Sfântul Ilie. Ce să mai zic de festivaluri, care se înmulțesc din an în an și sunt tot mai frumoase.

Ana: Cine au fost oamenii care v-au influențat destinul și v-au insuflat respectul pentru istorie, tradiție și valorile naționale?

Gheorghe Bușe: În primul rând a fost tata, veteran de război. Apoi au fost doi învățători din satul meu natal, Racovița, Ion (Ioniță) Bărbulescu, care a fost și Director al Cultelor la București și Nicolae Rădescu, prieten bun cu tata, la care mergeam ca la mine acasă, mai ales că avea și o prăvălie (magazin sătesc cu de toate), dar nu vindea el ci un consătean, Pătruț Sucitu. Au trăit amândoi peste 90 de ani. Și învățătorul Rădescu a fost pe front, ca ofițer cu grad de locotenent, apoi de căpitan. În sat se făceau hore la căminul cultural. Când eram elev la Polovragi, din clasa a V-a până într-a VIII-a, am fost în formația de fluierași și băcițe condusă de renumitul profesor Constantin Mesteacăn și în corul școlii condus de Chirițescu Marin, și ei foști ofițeri pe Frontul de Est. Mai târziu au fost și alți profesori de istorie sau ofițeri participanți în cel de-Al Doilea Război Mondial, cum a fost generalul Constantin Ispas.

Ana: Cum a contribuit cariera militară la formarea omului și publicistului Gheorghe Bușe?

Gheorghe Bușe: Cariera militară m-a format ca om, ca iubitor de neam și țară. După pensionare, am deprins și îndeletniciri scriitoricești și jurnalistice, activând, ca voluntar, în Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din M.Ap.N. Filiala Gorj, „General Ion Dragalina” și apoi redenumită „General Ioan Culcer”, unde am fost nevoit să scriu despre activitățile filialei și le trimiteam la Gorjeanul pentru publicare, dar sub semnătura unui redactor al ziarului. Apoi mi-a venit ideea realizării unui istoric al filialei și astfel am realizat prima monografie. Din data de 10 iulie 2014, m-am mutat la Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu”, unde am procedat la fel.

Ana: De unde izvorăște preocuparea dumneavoastră pentru cinstirea eroilor neamului?

Gheorghe Bușe: De la tata, așa cum v-am mai spus, care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, pe frontul de Est, din 1 august 1941 până la 13 aprilie 1943, când a fost grav rănit și luat prizonier de ruși. După ce s-a refăcut în spital a fost dus într-un lagăr de prizonieri pentru triere apoi trimis în Siberia la tăiat de copaci. Acolo a dus-o cel mai rău din cauza frigului. A fost nevoit să se întoarcă în țară cu cea de-a doua Divizie de voluntari „Horia, Cloșca și Crișan”. Apoi, faptul că m-am mutat la Cultul Eroilor, în 2014, m-a ajutat să pot cinsti cum se cuvine eroii neamului românesc. Am fost membru fondator al revistei „Gorjul Eroic” din anul 2015, apoi din anul 2016 am devenit redactorul-șef și realizatorul ei. Activitățile s-au înmulțit și am început să trimit articole la Gorjeanul sub semnătură proprie.

Ana: Care sunt cele mai emoționante momente trăite în activitatea desfășurată în cadrul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”?

Gheorghe Bușe: Când am fost decorat cu Emblema de Merit Rezerva Armatei Române cl. a II-a, acordată la 25.10.2020 de Șeful Statului Major al Apărării, Gl. lt. Daniel Petrescu, apoi la 6 octombrie 2021, când am fost avansat la gradul de colonel.

Momente emoționante au fost și când mergeam la veteranii de război cu prilejul zilei onomastice și se bucurau tare mult de prezența noastră, mai ales când începeam să povestim despre viața de pe front.

Ana: Sunteți implicat în coordonarea mai multor publicații. Cum vedeți rolul presei culturale și istorice într-o lume dominată de informația rapidă?

Gheorghe Bușe: Da, sunt redactor-șef la revista „Gorjul Eroic” a Cultului Eroilor Gorj, din 2016 și la revista „Cronica Olteniei” a Filialei „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR, din 2025, dar și la alte două publicații online „Universul Olteniei”, din 2018 și „Universul”, din 2024. Informația rapidă e bună pentru online, care ne ajută să publicăm evenimentul la scurt timp de la producerea sa. În reviste este mai greu. Informația apare mult mai târziu, dar trebuie prezentată cu mai multe detalii, încât să-l faci pe cititor să citească până la capăt.

Ana: Ce calități trebuie să aibă un jurnalist care își propune să scrie despre istorie și patrimoniu? Ați publicat sute de articole. Există unul care vă este deosebit de drag?

Gheorghe Bușe: În primul rând să respecte datele istorice reale, să se documenteze foarte bine, să cerceteze mai multe surse și să nu inventeze evenimente.

Referitor la articole, dragi mi-s toate. În special cele culturale la care am participat cu toată disponibilitatea. O să-l menționez pe cel dedicat sărbătoririi „Centenarului Ziarului Gorjeanul” intitulat „Sărbătorire Centenar Gorjeanul” și publicat chiar în ziarul Gorjeanul din 23 aprilie 2024, eveniment la care am participat cu drag și am primit și o Diplomă aniversară „Centenar Gorjeanul”.

Ana: Prima dumneavoastră lucrare de amploare a fost dedicată eroilor gorjeni. Cum s-a născut această idee?

Gheorghe Bușe: Prima mea lucrare de amploare a fost monografia „Gorjeni la datorie”, vol. 1 publicat la 22 septembrie 2008 (176 pagini A4), în colectiv, dar redactată și structurată de mine, iar vol. 2, la 20 aprilie 2011 (276 pagini A4), realizată cu fratele meu, Nicolae, și el ofițer de geniu ca și mine. Cele două volume au fost publicate la Editura Măiastra Târgu Jiu. Ideea realizării mi-a venit după 4 ani de activitate în cadrul Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din M.Ap.N, Filiala Gorj „General Ioan Culcer”, la care m-am înscris la 26 februarie 2004, și unde eram secretar executiv. Este o monografie dedicată acestei Filiale.

După ce m-am mutat la Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu”, la 10 iulie 2014, unde sunt tot secretar executiv, am făcut același lucru. Am publicat, tot în colectiv, monografa „GORJUL EROIC – cartea de aur”, vol. 1 (584 pagini A4), Editura Măiastra Târgu Jiu, 2020. Din păcate ne-a plecat cel care aducea fondurile pentru tipărirea ei și n-am mai continuat publicarea.

Ana: Cartea dedicată tatălui dumneavoastră impresionează prin sinceritate și emoție. Ce ați simțit în momentul în care ați așternut pe hârtie amintirile sale din război?

Gheorghe Bușe: Povestirile tatălui meu, veteran din Al Doilea Război Mondial, m-au marcat foarte tare și sunt bucuros că am reușit să le aștern pe hârtie și să le public într-o carte pe care să o citească și alți curioși ca mine. În afară de povestirile tatălui meu, am făcut o muncă temeinică de cercetare și documentare pentru a reda cât mai fidel îmbinarea povestirilor sale cu realitatea luptelor și locurilor prin care a trebuit să treacă pe parcursul desfășurării războiului pe Frontul de Est. După publicare am simțit o mare ușurare și bucuria unui vis împlinit, că am putut să fac și eu ceva bun pentru amintirea tatălui meu.

Ana: Realizarea „Dicționarului de arhaisme și regionalisme din Gorj” reprezintă o muncă impresionantă. Cum a început această cercetare? Care este cel mai frumos regionalism gorjenesc pe care l-ați descoperit și ce poveste ascunde? Credeți că graiul gorjenesc este suficient valorificat astăzi?

Gheorghe Bușe: Aveți dreptate. Realizarea acestui dicționar a necesitat ani de muncă, de cercetare și documentare. La 16 octombrie 2023, de Ziua Internațională a Dicționarului, am reușit să finalizez împreună cu fiica mea Izabela Dorina Burcea și să public, cu ajutorul Editurii Măiastra Târgu Jiu, al SC ARTEGO SA și alți sponsori, primul „Dicționar de arhaisme și regionalisme din Gorj”, în două volume (vol. 1 = 426 pagini și vol. 2 = 452 pagini A5), și primul „Dicționar de regionalisme din Gorj” (438 pagini A5), în tiraj de 150 exemplare fiecare.

La început a fost ideea unei anexe la memoriile mele la care lucrez din anul 2017, apoi, după ce cuvintele adunate au depășit suta și apoi câteva sute, ideea de anexă a dispărut și a apărut ideea unei lucrări de sine stătătoare. Cu ajutorul fiicei mele cele mici, care între timp absolvise și a doua facultate, de limba română, am trecut la realizarea unui dicționar, unic în județul Gorj.

Nu pot să spun care-i cel mai frumos regionalism gorjenesc. Toate-s frumoase, mai ales că am crescut cu ele în casă, unde se foloseau uzual. De exemplu, mama mea era cojocăriță. Ea folosea, foarte mult și tasmaua (o piele bine tăbăcită și subțire, folosită la broderii), pe care o realiza împreună cu tatăl meu, în gospodărie.

Referitor la graiul gorjenesc, acesta, ca și alte graiuri românești, nu mai este valorificat și dispare încet, încet. De aceea am și decis să realizez acest dicționar.

Ana: În activitatea dumneavoastră ați întâlnit numeroși veterani, profesori, preoți și oameni ai satelor. Ce v-au învățat acești oameni?

Gheorghe Bușe: Fiind născut la sat, am întâlnit numeroși veterani, profesori, preoți și oameni ai satelor. Primul a fost chiar tatăl meu, care mi-a povestit o sumedenie de întâmplări, atât din viața cotidiană cât și din război. La sat, cei șapte ani de acasă erau temelia formării copilului pentru viață. Dacă învățătorii, profesorii, preoții și oamenii din sat vorbeau de educație, veteranii vorbeau de ororile războiului și astea au fost cele mai fioroase povestiri care m-au marcat toată viața. Dar toți m-au învățat ce-i bunul simț, respectul pentru cei mai mari ca tine, ajutorul acordat semenilor tăi, credința și speranța în Dumnezeu și lupta pentru realizarea visurilor tale.

Ana: Care este cea mai mare satisfacție pe care v-a oferit-o munca de cercetare și publicistică?

Gheorghe Bușe: Povestirile din război ale tatălui meu și Dicționarul de arhaisme și regionalisme din Gorj, lucrări de care sunt mândru că le-am realizat.

Ana: Ce mesaj le transmiteți tinerilor? Cum pot fi apropiați copiii și adolescenții de valorile trecutului?

Gheorghe Bușe: Să stea mai mult de vorbă cu bunicii sau bătrânii din locul natal. Să le asculte poveștile copilăriei lor pentru a putea face o comparație cu propria copilărie. Copiii trebuie duși în lumea satului pentru a lua contact cu ea. Cu frumusețile rurale, dar și greutățile țăranului român. Trebuie să ia contact direct cu locurile unde s-au dus importante bătălii pentru apărarea gliei strămoșești și povestirile unor istorici despre aceste bătălii și urmările lor.

Ana: Ce proiecte de suflet pregătiți în perioada următoare?

Gheorghe Bușe: Să-mi public într-o carte, de 2 – 3 volume, articolele apărute în Gorjeanul referitoare la activitățile culturale desfășurate în județul Gorj, în perioada 2016 – 2026, la care am luat parte, să fac un istoric al Filialei „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR cu biografiile tuturor membrilor, și să-mi finalizez volumul de memorii intitulat „CĂLĂTOR PRIN VIAȚA MEA – AMINTIRI”.

Ana: Dacă ar trebui să vă caracterizați viața prin trei cuvinte, care ar fi acestea? Cum ați dori să fie amintit peste ani Gheorghe G. Bușe?

Gheorghe Bușe: Viața mea, prin trei cuvinte se poate caracteriza astfel: Muncă, perseverență, inițiativă. Aș dori, ca peste ani, și după ce voi trece în eternitate, să se mai vorbească despre mine ca o persoană jovială, punctuală, serioasă și responsabilă, plină de inițiative și cu multă putere de muncă. Un cronicar al timpurilor sale.

Ana: Pentru final, vă rog să adresați un gând cititorilor și tuturor celor care iubesc istoria, satul românesc și memoria înaintașilor.

Gheorghe Bușe: În primul rând să nu-și uite rădăcinile și sacrificiul înaintașilor noștri pentru ca poporul român să dăinuiască în continuare pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Să nu uite niciodată de Eroii României, pe care să-i slăvească și să-i sădească și în sufletul copiilor, precum sădesc și tradițiile populare. La rândul lor, dacă soarta va fi dură și cu ei, să se comporte la fel ca înaintașii lor. Să nu se lase subjugați de alte popoare acaparatoare. Să fie demni, cu coloana vertebrală dreaptă în fața tuturor, iar România să fie o țară înfloritoare și respectată de străini.

Realizat de Ana Ionele,
UZPR Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți

În categoria ACTUALITATE, DIN BREASLĂ | Lasă un comentariu

TÂRGU JIUL GĂZDUIEȘTE CEA DE-A XXIV-A EDIȚIE A FESTIVALULUI NAȚIONAL DE FOLK ȘI BALADĂ „POARTA SĂRUTULUI”

În perioada 07-09 august 2026, Teatrul de Vară „Nelu Dumitru” din Târgu Jiu va găzdui cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Național de Muzică Folk și Baladă „Poarta Sărutului”, unul dintre cele mai importante concursuri de creație și interpretare dedicate muzicii folk din România.

 Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Gorj, Primăria și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”, Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului” și Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” în colaborare cu Asociația „Proiect pentru o Lume a Oamenilor Mai Buni” (APLOMB) și Asociația ARTE Gorj, posturi de radio și televiziune naționale și locale, publicații, organizații neguvernamentale.

Festivalul promovează creația și interpretarea muzicii folk românești și oferă tinerilor artiști oportunitatea de a evolua pe aceeași scenă cu  nume consacrate ale genului. De-a lungul celor peste două decenii de existență, competiția a devenit un reper în peisajul muzical românesc și un spațiu de afirmare pentru numeroși interpreți.

Se pot înscrie în concurs, în calitate de interpreți și grupuri folk, cei care nu au obținut Marele Premiu și Trofeul la nicio ediție anterioară. Fiind un concurs de creație și interpretare, care își propune să promoveze noi valori reprezentative pentru folk-ul românesc, se adresează concurenților cu vârsta cuprinsă între 12 și 35 de de ani.  Concurenții admiși vor prezenta în concurs două piese originale. Una dintre piese trebuie să fie circumscrisă tematicii festivalului, respectiv un cântec de dragoste sau unul patriotic.

Competiția va fi jurizată de personalități marcante ale muzicii folk din România: Spiridon Popescu – președintele juriului, Sorin Minghiat – interpret,  Dan Vană – cantautor,  Dana Florian – cantautoare, Ovidiu Mihăilescu – cantautor.

Programul ediției din acest am reunește atât concursul dedicat tinerilor interpreți, cât și recitaluri susținute de artiști apreciați ai muzicii folk.

Vineri, 07 august 2026, începând cu ora 1900, va avea loc tradiţionalul concurs de muzică, iar după acesta, publicul se va bucura de recitalurile susținute de Emeric Imre Trio, Dana Florian, Ovidiu Mihăilescu și Summer Night (câștigătorii ediției trecute).

– Sâmbătă, 08 august, ora 1900, continuă competiția muzicală dintre tinerii interpreți. După concurs, vom intra în atmosfera de poveste creată de vocile calde ale interpreților: Mircea Rusu Band, Adrian Sărmășan, Nicu Zotta și Dacian Ravi.

Duminică, 09 august, ora 1900, vor avea loc decernarea premiilor și Gala Laureaților, iar la finalul festivalului vor susține recitaluri: Narcisa Suciu, Mircea Vintilă, Dan Vană și Adrian Beznă..

Pe parcursul festivalului vor avea loc lansări de albume discografice și volume semnate de invitații prezenți la Târgu Jiu.

Teatrul de Vară „Nelu Dumitru” din Târgu Jiu va fi gazda festivalului nostru, loc consacrat pentru desfășurarea acestui eveniment, iar atmosfera celor trei seri de festival va fi întreținută de îndrăgiții folkiști Adrian Beznă și Ovidiu Mihăilescu, amfitrionii festivalului.

Festivalul Național de Muzică Folk și Baladă „Poarta Sărutului” reprezintă o investiție în promovarea valorilor culturale românești și în susținerea noii generații de artiști. Ne dorim ca și ediția din acest an să ofere publicului seri memorabile și să confirme statutul acestui eveniment ca unul dintre cele mai importante festivaluri de folk din România”, a declarat Alexandru-Ciprian Bratu, managerul Școlii Populare de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu și directorul festivalului.

Prețul unui bilet este de 15 lei, prețul unui abonament pentru toate cele 3 zile este de 30 de lei, iar pentru copiii cu vârsta de până la 7 ani, intrarea este liberă. Persoanele cu dizabilități pot beneficia de intrare liberă doar pe baza unui act doveditor (copie a certificatului care atestă gradul de dizabilitate).

Vă așteptăm cu drag alături de noi!

Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu

Pentru alte informații:

Anamaria Alionescu, inspector de specialitate 0767485001

În categoria ACTUALITATE, COMUNICATE, EVENIMENTE | Lasă un comentariu

Renumitul om de cultură gorjean Ion MOCIOI a fost condus, cu multă durere, pe ultimul drum

Luni, 20 iulie 2026, o zi frumoasă de vară, în sfânta zi a praznicului Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, cel mai valoros om de cultură gorjean, Ion MOCIOI, a fost condus, cu multă durere și tristețe, pe ultimul drum și depus în locul de veci să se odihnească în tihnă pentru eternitate, în Cimitirul Municipal din  Târgu-Jiu, poarta 2, aleea 20.

Reamintesc faptul că cel mai valoros om de cultură gorjean, Ion MOCIOI, a decedat, fulgerător, în seara zilei de vineri, 17 iulie 2026, la vârsta de 85 de ani. Despre moartea și biografia sa, am scris într-un material anterior.

Așadar, luni la prânz, la Biserica cu Hramul Sfinților Împărați „Constantin și Elena” din Târgu Jiu, membrii ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu” cu eșarfe tricolore și ai Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni „Al. D. Șerban” Târgu-Jiu, asociații din care decedatul a făcut parte, scriitori, poeți, oameni de cultură ai Gorjului, prieteni și rude, s-au adunat la această biserică pentru a participa la slujba de pe urmă a fiecărui muritor creștin.

La ora 12:15 a sosit și familia cu mortul ce fusese depus la Capela Eden din Târgu Jiu. În biserică, sicriul a trecut printr-un culoar format din reprezentanții celor două asociații reprezentative ale județului Gorj, iar mortul a fost așezat în pronaos, cu fața spre altar. Între sicriu și altar a fost așezat analogul, pe care era Sfânta Evanghelie și cartea folosită pentru slujba înmormântării. În cele patru colțuri ale sicriului cei de la Casa Mortuară „Eden”, care s-au ocupat de organizarea înmormântării, au pus câte o lumânare aprinsă. Pe pieptul mortului era deja pusă o mică cruce de lemn și „statul mortului”, o lumânare încolăcită, lungă cât înălțimea mortului. Cei patru preoți s-au așezat înaintea analogului, cu fața spre cel adormit pe veci și spre credincioșii, care stăteau de-o parte și de alta a mortului. Preotul Gherghe Oproiu a dat binecuvântarea de început, după care, timp de 40 de minute a fost săvârșită sfânta slujbă a înmormântării, o ierurgie care se face în Biserica Ortodoxă pentru creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică. Slujba înmormântării reflectează în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup. Sufletul merge la ceruri, iar trupul „în țărână se întoarce”.

La finalul slujbei, Preotul Gherghe Oproiu a ținut o predică înălțătoare și plină de har duhovnicesc. „Preacucernici părinți, îndurerată familie, distinse oficialități și întristați frați credincioși! Iată că ziua aceasta de 20 iulie zi, de mare sărbătoare pentru creștinătatea ortodoxă de pretutindeni, pentru că astăzi sărbătorim și prăznuim pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care cu cuvântul a închis și a dezlegat cerurile și a adus ploaia pe pământ, iată, în această zi de sărbătoare ne aflăm aici, în această sfântă biserică cu hramul «Sfinții Împărați întocmai încununați cu apostolii, Împăratul Constantin și mama sa împărăteasa Elena» care sunt și ocrotitorii spirituali ai Municipiului Târgu Jiu, și iată am săvârșit slujba de prohodire și de înmormântare pentru cel care până acum câteva zile în urmă, a fost împreună trăitor și viețuitor cu dumneavoastră, profesorul Ion Mocioi”.
Au urmat câteva sfaturi duhovnicești, după care a spus: „Iată, suntem la un moment de durere pentru comunitatea din municipiul Târgu Jiu și din județul Gorj, pentru că domnul profesor Ion Mocioi a fost cunoscut nu numai aici pe plan local, ci în întregul județ, dar mai ales în întreaga țară și chiar în străinătate unde a activat câțiva ani”.
Predica s-a finalizat cu o frumoasă biografie a decedatului.
A trăit pentru artă, pentru Brâncuși, pentru Keber și pentru memoria culturală a acestui loc. A cercetat, a scris, a adunat și a dăruit cu discreția și noblețea pe care numai oamenii cu adevărat mari le au. Îmi place să cred că ultimul său drum pe acest pământ nu este doar unul al despărțirii, ci și al unei reîntâlniri cerești. O reîntâlnire cu Constantin Brâncuși și Iosif Keber, cărora le-a dedicat ani de cercetare, de pasiune și de credință în valoarea patrimoniului nostru”, a concluzionat preotul Gherghe Oproiu, care a participat la foarte multe activități realizate de Cultul Eroilor Gorj.

Din partea Primăriei Municipiului și a Consiliului Local Târgu Jiu, a transmis un ultim mesaj pentru defunct, viceprimarul Adrian Tudor, pe care-l redau în totalitate. „Primăria Municipiului Târgu Jiu aduce un pios omagiu celui ce a fost profesorul doctor Ion Mocioi, eminent om de cultură, istoric literar, critic de artă, publicist și cercetător de excepție, a cărui viață și operă s-a identificat cu promovarea patrimoniului cultural gorjean și cu aprofundarea moștenirii universale lăsate de Constantin Brâncuși. Prin dispariția sa, comunitatea gorjeană pierde una dintre cele mai respectate personalități culturale, un intelectual care și-a dedicat întreaga existență cunoașterii, cercetării și promovării valorilor ce definesc identitatea acestui ținut. Timp de peste jumătate de secol, profesorul Ion Mocioi a fost unul dintre cei mai avizați și consecvenți cercetători ai vieții și operelor lui Constantin Brâncuși. Prin numeroasele volume publicate, a numeroaselor studii, albume documentare, articole și comunicări științifice, a contribuit decisiv, la aprofundarea cunoașterii personalității marelui sculptor și la consolidarea locului pe care Ansamblul Monumental «Calea Eroilor» de la Târgu Jiu îl ocupă în patrimoniul cultural românesc și universal.

În paginile lucrărilor sale, Brâncuși nu a fost doar întemeietorul sculpturii moderne, ci expresia cea mai înaltă a spiritului românesc, a legăturii dintre tradiție și universalitate, dintre rădăcinile gorjene și patrimoniul cultural al umanității. Prin cercetările sale riguroase și prin efortul permanent de documentare, profesorul doctor Ion Mocioi, a lăsat generațiilor viitoare, o operă fundamentală pentru înțelegerea creației Brâncușiene și pentru cunoașterea contextului istoric și spiritual în care acesta a luat naștere. În egală măsură, domnia sa, a fost un neobosit promotor al patrimoniului cultural al Gorjului. A susținut inițiative editoriale, manifestări științifice și culturale, a încurajat cercetarea istoriei locale și afirmarea creatorilor gorjeni, convins fiind, că dezvoltarea unei comunități, începe prin respectul față de valorile sale fundamentale. Municipiul Târgu Jiu, comunitatea noastră, îi datorează o parte însemnată din prestigiul cultural de care se bucură astăzi. Prin activitatea neobosită, prin implicarea proiectelor dedicate promovării patrimoniului cultural local și prin demersurile constante pentru valorificarea ansamblului sculptural brâncușian, profesorul doctor Ion Moci, a contribuit la afirmarea orașului nostru ca un loc al memoriei, al creației, al dialogului cultural internațional.

În toate demersurile sale, a înțeles că patrimoniul cultural nu reprezintă doar o moștenire a trecutului, ci o responsabilitate față de viitor. A pledat consecvent pentru protejarea, cercetarea și promovarea operei lui Brâncuși, Iosif Kerber, Adrian Kober, fiul acestuia, convins că aceștia aparțin deopotrivă Gorjului, României, dar și întregii umanități. Moștenirea pe care o lasă în urmă este una de o valoare inestimabilă. Cărțile, studiile și mărturiile sale, vor rămâne repere fundamentale pentru toți aceia care vor cerceta, vor iubi și vor promova opera lui Constantin Brâncuși.

Atâta timp cât opera lui Constantin Brâncuși va continua să vorbească lumii despre spiritul românesc, numele lui Ion Mocioi va rămâne legat, în mod firesc și indisolubil, de efortul neobosit de a cerceta, de a înțelege și de a transmite acest lucru generațiilor viitoare. Astăzi în semn profund de respect și recunoștință, ne înclinăm în fața memoriei unui mare cărturar, a unui om care și-a pus întreaga viață în slujba culturii, a adevărului și a valorilor care dau identitate unei comunități. Primăria Municipiului Târgu Jiu, totodată Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, transmit sincere condoleanțe familiei îndoliate, prietenilor, colaboratorilor și tuturor celor ce i-au cunoscut și apreciat activitatea. Profesorul doctor Ion Mocioi rămâne pentru Gorj un model de erudiție, de umanitate și devotament față de valorile culturale românești. Memoria sa va dăinui în opera pe care ne-a lăsat-o și prin exemplul unei vieți dedicate slujirii comunității”.

La acest eveniment dureros pentru gorjeni, a participat și o delegație vâlceană a Forumului Cultural Râmnicu Vâlcea, din care a făcut parte și unul dintre cei patru preoți slujitori, Nicolae State Burluși, care a ținut și el o scurtă predică, din care redau câteva fragmente: „Noi, cei de la Râmnicu Vâlcea, vă spunem că dâra de lumină pe care a lăsat-o profesorul Ion Mocioi prin zestrea extraordinară, de care ne-m bucurat și noi vâlcenii și de aceea am ținut să venim și să aducem prinosul nostru de recunoștință pentru acest om, pentru a această bunătate de om. Pentru că el ne-a onorat de foarte multe ori la Râmnicu Vâlcea și județul Vâlcea, la anumite acțiuni culturale și ne-a impresionat prin dimensiunea lui valorică, intelectuală și patriotică, cu dragostea lui față de țară și mai ales brâncușologul care a făcut o patimă pentru Constantin Brâncuși. Și a făcut foarte multe lucruri bune pentru Gorj și România”. A îndemnat apoi pe toți cei prezenți să fie pregătiți tot timpul pentru sosirea morții, că aceasta este imprevizibilă și să dea sufletului o importanță și o atenție mai mare. În încheiere a spus: „Pentru noi vâlcenii, profesorul Ion Mocioi, rămâne un reper cultural, intelectual și îi vom cinsti memoria, ori de câte ori se va ivi ocazia. Chiar joi vom avea ședința Forumului Cultural de la Râmnic, unde îl vom cinsti așa cum merită, pentru că vâlcenii l-au iubit și l-au prețuit. Avem nevoie de asemenea patrioți, de asemenea valori care trebuie să rămână pentru viitorimea noastră, pentru tinerii noștri, un exemplu de urmat, care să ducă mai departe flacăra credinței noastre ortodoxe și flacăra culturală.”

În continuare, familia, rudele, prietenii și cei prezenți la biserică și-au luat un ultim rămas de la cel mai mare om de cultură al Gorjului, apoi preoții i-au făcut veșnica pomenire iar cei de la Casa Eden au împărțit 40 de pachete cu alimente, o batistă și o lumânare. Trupul neînsuflețit a fost scos din biserică, așezat în mașina mortuară și dus la Cimitirul Municipal din Târgu Jiu, poarta 2 aleea 20, unde a fost înmormântat. Ca din senin, a venit un nor de ploaie și a stropit puțin cimitirul, ca și când și Dumnezeu l-ar plânge. Poate a plâns doar Sfântul Ilie, dar cineva de sus a lăcrămat. A fost ca un semn ceresc.

Memoria sa va dăinui în opera pe care ne-a lăsat-o și prin exemplul unei vieți dedicate slujirii comunității.

Bunul Dumnezeu să-i odihnească veșnicia în liniște și lumină în Împărăția Sa! Drum lin la ceruri, domnule profesor!

Gigi BUȘE

În categoria ACTUALITATE, EVENIMENTE | Lasă un comentariu

Veteranul de război lt. col.(rtr.) Constantin PĂUNESCU din Alimpești-Gorj, a fost condus pe ultimul drum

Sâmbătă, 19 iulie 2026, România și-a luat rămas bun de la unul dintre ultimii veterani de război ai Gorjului. lt. col. (rtr.) Constantin PĂUNESCU din Alimpeștii Gorjului, a fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare.

La ceremonialul de înmormântare au fost prezenți, au adus un ultim omagiu și au depus coroane de flori: viceprim-ministrul și ministrul Apărării Naționale, Radu-Daniel MIRUȚĂ, reprezentanții Departamentului pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, alături de comandantul Brigăzii Multinaționale de Sud-Est din Craiova, domnul general de brigadă Irinel APOSTOLESCU, precum și reprezentanții Centrului Militar Județean Gorj, primarul comunei Alimpești, membrii Asociației Naționale a Veteranilor de Război Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu”, oficialitățile locale, familia și prietenii.

Funeraliile, cu onoruri militare, au avut loc la Cimitirul Corșorul, comuna Alimpești, județul Gorj și au fost organizate de către Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoriu” din Târgu Jiu, reprezentat de către comandantul acestuia, domnul maior George GROSU, alături de un detașament de 60 militari.

Anul acesta, în luna februarie, când mr.(rtr.) Constantin Păunescu, împlinea venerabila vârstă de 103 ani și a fost vizitat de ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, care i-a înmânat distincția Emblema de Onoare a Armatei României și l-a felicitat pentru tot ceea ce a făcut pentru patrie. Atunci veteranul de război i-a spus domnului ministru: „Eu sunt a treia generație de veterani de război. Bunicul meu a luptat în Războiul de Independență din 1877, tatăl în Primul Război Mondial, unde a fost luat prizonier la nemți, iar eu în Al Doilea Război Mondial. Ca soldat, ulterior avansat la gradul de fruntaș, făceam patrule de câte 9 ore la graniță. Este o cinste să faci parte din armată, fiind în slujba țării. Sfârșitul războiului l-am prins la Orșova”. Veteranul de război a mai fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941–1945” și în urma ordinelor succesive de avansare în grad, emise de Ministerul Apărării Naționale, a ajuns la gradul de Locotenent colonel în retragere.

Prezent la ceremonial, viceprim-ministrul și ministrul Apărării Naționale, Radu-Daniel MIRUȚĂ, a postat pe pagina sa de socializare următorul mesaj: „Astăzi, Armata Română a mai pierdut un veteran de război. Locotenent-colonelul (rtr.) Constantin Păunescu a trecut la cele veșnice, la venerabila vârstă de 103 ani. Am fost astăzi la înmormântare pentru a-i aduce un ultim omagiu și pentru a-i mulțumi, încă o dată, pentru tot ce a făcut pentru România. În februarie 2026 am avut onoarea să îl vizitez și să îi înmânez Medalia de Onoare a Armatei Române. La plecare, deși avea peste un secol de viață în spate, a făcut câțiva pași spre mine și, în fața celor prezenți, mi-a spus cu o voce hotărâtă: «Domnule ministru, să nu îi lăsați pe hoți să ne fure România». Nu am uitat acele cuvinte și nu le voi uita niciodată. Erau rostite de un om care își riscase viața pentru această țară și care, după o viață întreagă, avea aceeași grijă pentru viitorul României. Dumnezeu să îl odihnească în pace! Astăzi, armata eroilor României din ceruri este mai numeroasă. Nouă ne rămâne datoria de a fi demni de sacrificiul lor și de a ridica România la înălțimea idealurilor pentru care au luptat”.

Ne înclinăm cu respect și aleasă considerație în fața domniei sale și îi suntem profund recunoscători pentru tot ceea ce a făcut pentru Patrie.

Dumnezeu să-i odihnească veșnicia în liniște și lumină în Împărăția Sa! Drum lin la ceruri, domnule Locotenent-colonel!

Col. (rtr.) Gigi BUȘE

În categoria ACTUALITATE | Lasă un comentariu

A murit profesorul Ion Mocioi!

COMUNICAT

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj – Mehedinți, deplânge trecerea în neființă a reputatului om de cultură gorjean profesorul Ion Mocioi.

În seara zilei de 17 iulie 2026, profesorul dr. Ion Mocioi a trecut în eternitate la vârsta de 85 de ani. Era cunoscut ca unul dintre cei mai experimentați critici ai operei sculptorului Constantin Brâncuși.

Până în ultimele zile ale existenței, Ion Mocioi a participat activ la toate evenimentele culturale organizate în județul Gorj, dedicate în principal sculptorului Constantin Brâncuși.

Cultura gorjeană suferă o grea pierdere prin plecarea dintre noi a lui Ion Mocioi, om de cultură reper, cu activitate publicistică întinsă pe parcursul a peste 6 decenii, inclusiv în presa locală.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România,
Filiala Jean Bărbulescu Gorj – Mehedinți

În categoria ACTUALITATE, COMUNICATE | Lasă un comentariu

Ion Mocioi, renumitul om de cultură gorjean, a trecut în eternitate

În seara zilei de 17 iulie 2026, profesorul dr. Ion Mocioi, un renumit om de cultură gorjean, a trecut în eternitate la vârsta de 85 de ani. Vestea tristă a fost anunțată în această seară de către primarul comunei Peștișani, Cosmin Pigui.

Există vești pe care le primim cu greu și despre care nu am vrea niciodată să scriem. „Am aflat cu profundă tristețe despre trecerea neființă a domnului profesor Ion Mocioi un om care și-a legat numele de cultura gorjeană și care a dedicat o mare parte din viață cercetării și promovării vieții și operei lui Constantin Brâncuși. Totodată a ocupat cu responsabilitate numeroase funcții publice în județul Gorj, punând mereu în slujba comunității, experiența și devotamentul său”, a scris domnul primar Cosmin Pigui, pe pagina sa de socializare. Cu o lună în urmă, pe 25 iunie 2026, profesorul Ion Mocioi a primit placheta cu înscrisul „Cetățean de onoare al Comunei Peștișani”.

Biografie profesor dr. Ion Mocioi

 Profesorul dr. Ion Mocioi a fost un important scriitor și om de cultură gorjean care și-a dedicat întreaga viață acestui domeniu. Scriitor, filozof, estetician, poet, istoric și critic de artă, folclorist, ziarist, politician, editor și unul dintre cei mai renumiți brâncușiologi, prof. dr. Ion Mocioi s-a născut la 3 octombrie 1940, în satul Găleșoaia, comuna Pinoasa (azi comuna Câlnic), județul Gorj. Tatăl său, Dumitru I. Mocioi (1915-1994) se ocupa de agricultură și era un renumit meseriaș în olărit, iar mama sa Paraschiva, născută Pârvuleț (1915-2004) se ocupa de treburile casei și de agricultură.

Studiile elementare (clasele I-IV) le parcurge la Școala Primară din satul natal – Găleșoaia (1948-1952), iar pe cele gimnaziale (clasele V-VII) la Școala Generală Câlnic (1952-1955). Urmează apoi cursurile liceale (clasele VIII-XI) la Școala medie nr. 3 din Târgu-Jiu (azi Colegiul Național „Spiru Haret”, Târgu-Jiu), pe care le finalizează prin susținerea bacalaureatului (1955-1959). Este absolvent al Facultății de Filologie, cursuri de zi, de 5 ani, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1961-1966), iar apoi al Școlii postuniversitare de perfecționare în publicistică (1971-1973). După finalizarea studiilor universitare (1966) devine profesor la Școala Generală nr. 4 Vulcan-Petroșani, județul Hunedoara, la care rămâne profesor titular până în anul 1990, inclusiv pe perioadele cât a fost vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Artă Gorj (1970-1971) și al Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al Județului Gorj (1975-1979) și președinte al acestuia (1979-1989). Între timp, a ocupat postul de profesor și director de studii la Școala Generală nr. 3 Târgu-Jiu (1971-1973).

Pasionat de domeniul său, a urmat studiile doctorale în cadrul Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul Universității din București (1977 -1981), obținând titlul de doctor în filozofie (1981).

După 1990 prof. dr. Ion Mocioi a ocupat postul de profesor la Liceele nr. 3 și nr. 5 din Târgu-Jiu (1990-2000).

Prof. dr. Ion Mocioi a fost solicitat și a desfășurat și activitate didactică și de management în învățământul superior. Astfel Prof. dr. Ion Mocioi a fost profesor asociat și rector la Universității „Omega” București (1993-1996), și cadru didactic la Universitatea „Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu, Facultatea de Științe Juridice și Administrative (1997-2009) unde a îndeplinit și funcțiile de șef al catedrei de „Științe socio-umane” (2004-2006) și al catedrei de „Drept” (2006-2007) precum și pe cea de cancelar al facultății (2007).

A fost de asemenea cadru didactic asociat și la Universitatea „Jiul de Sus” Târgu-Jiu.

Profesorul dr. Ion Mocioi a condus, aproape 15 ani destinele culturii gorjene, a inițiat înființarea unor instituții de cultură în localitățile gorjene – muzee, case de cultură, cămine culturale, biblioteci, etc. Iată cum aprecia scriitorul și omul de cultură Ion Cepoi, și el trecut în eternitate, la acea perioadă, activitatea Prof. dr. Ion Mocioi: „Aici și acum, afirm în deplină cunoștință de cauză că pe vremea cât a fost președintele Comitetului Județean de Cultură, Ion Mocioi lucra după aceleași principii și strategii precum cele ale unui manager cultural din ziua de astăzi. El era un vizionar, vedea lucrurile în sinteză și avea pentru Gorj un program cultural bine definit, pe care îl urma asumându-și riscuri pe care puțini le cunoșteau sau le cunosc.”

De-a lungul anilor prof. dr. Ion Mocioi s-a implicat, cu toată puterea sa, în activitatea culturală a Gorjului, cea asociativă, editorială și publicistică. Iată ce scria documentaristul Al. Doru Șerban, altă mare personalitate a Gorjului trecută în eternitate,  despre activitatea Prof. dr. Ion Mocioi: „Ion Mocioi a condus viața culturală a județului, ca vicepreședinte în perioada, 1975-1979 și președinte între anii, 1979-1989. A inițiat înființarea unor instituții culturale în localitățile gorjene – muzee, case de cultură, cămine culturale, biblioteci, cinematografe, precum și numeroase manifestări culturale, unele devenite tradiționale.”

După 1990,  Prof. dr. Ion Mocioi a înființat prima tipografie privată din Târgu Jiu și a acreditat o editură locală care a publicat pe mai toți autorii gorjeni”.

Printre activitățile desfășurate, inițiativele întreprinse și responsabilitățile asumate și realizate, de Prof. dr. Ion Mocioi în domeniul culturii, publicisticii și a celei editoriale,  de-a lungul anilor, amintim:  inițiator al înființării și apoi Director al Complexului Național „Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu (1994-1996); inițiatorul unor muzee precum: Muzeul de Artă Constantin Brâncuși Târgu-Jiu, Muzeul memorial „Iosif Keber” Târgu-Jiu (1992), Muzeul „Tudor Arghezi” Târgu Cărbunești (2007); fondatorul și proprietarul editurilor „Spicon” și „Drim Edit” Târgu-Jiu (1991); redactor la „Gazeta Gorjului” – reporter special (1973-1975); fondator și redactor al revistei științifice „Litua. Studii și cercetări” a Complexului muzeal „Alexandru Ștefulescu” Târgu-Jiu (1976-1989); redactor și director al revistei „Gorjul literar”, serie nouă, Târgu-Jiu (1983); redactor și director al revistei „Opinia”, Târgu-Jiu (1991-1993); redactor-șef al revistei „Cugetarea”, București (1991-1992); redactor-șef al revistei „Scientia” a Universității „Jiul de Sus”, Târgu-Jiu (2002-2006); redactor-șef al publicației „Săptămâna gorjeană”, Târgu-Jiu (2003-2004); redactor-șef al revistelor „Arc”, „Bogdănel” – pentru copii, „Arcade” – pentru liceeni” și „Gorj magazin”, fondator și membru al colectivului redacțional al revistei de literatură, arte și istorie culturală „Spicon” – Târgu-Jiu, consilier editorial al revistei „Gorjul Eroic”.

Prof. dr. Ion Mocioi a colaborat, de-a lungul anilor, cu un mare număr de publicații, precum: „Ramuri”, „Tribuna”, „Ateneu”, „Cronica”, „Revista de filozofie”, „Vitralii” (Buzău), „Confesiuni”, „Brâncuși”, „Sămănătorul Tismana”, „Spicon”, s.a.

Totodată Ion Mocioi a fost membru al Uniunii Ziariștilor din România precum și al Uniunii Internaționale a Jurnaliștilor.

Profesor dr. Ion Mocioi a avut o mare aplecare, dar și talent, spre studiu, cercetare și scris. Astfel, de-a lungul anilor, Ion Mocioi a scris  numeroase articole și studii pe care le-a prezentat la diferite simpozioane și conferințe științifice sau culturale în țară și în străinătate. De asemenea prof. dr. Ion Mocioi a reușit să scrie un număr impresionant de cărți, fiind unul dintre cei mai prolifici scriitori  gorjeni contemporani.

Domeniile de studii și cercetare ale prof. dr. Ion Mocioi au fost dintre cele mai  diverse, ceea ce a făcut ca și opera sa scriitoricească să abordeze o serie de tematici de la creație literară la documentare și brâncușiologie.

Astfel prof. dr. Ion Mocioi a scris și a publicat, în calitate de unic autor sau coautor un număr impresionant de volume, pe care încercăm să le structurăm în cele ce urmează sintetizate, pe tematici, astfel: învățământ și educație (șase cărți de autor și peste 15 studii și comunicări științifice publicate); studii de literatură (12 cărți și peste 80 de studii și articole publicate în diverse reviste); creație literară (cinci volume de poezie, un volum de proză și un volum de studii de teatru și peste 80 de creații poetice, eseuri și studii publicate); 11 volume și peste 100 de studii și articole publicate despre opera lui Constantin Brâncuși fiind considerat  unul dintre cei mai renumiți brâncușiologi; istorie și critică de artă cultă (13 volume și peste 30 de articole și studii publicate); arhitectură și construcții (2 volume și 5 articole publicate); folclor și etnologie (5 volume și circa 40 de articole și studii în antologii și diferite publicații); istorie (6 volume și peste 30 studii și articole de istorie, istoria presei și muzeologie în publicații sau  au fost incluse în volume tematice sau antologii; lingvistică (două volume și opt articole și studii apărute în publicații sau volume tematice).

Prin opera sa putem afirma faptul că prof. dr. Ion Mocioi a fost un excelent cercetător și un autor prolific, complex și profund. Cu siguranță majoritatea lucrărilor prof. dr. Ion Mocioi sunt lucrări de referință pentru tematicile abordate, dar apreciem faptul că ultimele două volume vor rămâne pentru viitorime cărți-document și referințe bibliografice indiscutabile, și ne referim aici la: „Brâncuși. Catalogul operelor”, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2017, 1277 pag.; și „Pictorul Iosif Keber. O monografie ilustrată”, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2017, 1251 pag.

Pentru activitatea sa, prof. dr. Ion Mocioi a primit, de la diverse instituții de cultură, asociații sau fundații, numeroase recunoașteri, distincții sau înscrisuri de onoare, dintre care amintim: „Înscris de onoare” – din partea Inspectoratului pentru Cultură al Județului Gorj (2002, 2009); „Diplomă de Excelență” – din partea Consiliului Județean Gorj(2002, 2009); „Medalie și Certificat” – din partea Senatului României (2004); Premiul „N. D. Miloșescu” și „Diplomă de Excelență” – din partea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (2005); Premiul „Niște Țărani” – acordat de Fundația Națională pentru Civilizație Rurală Slătioara (2006); „Pisanie Domnească – Atlet al lui Hristos” – acordată de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, București (2007); „Cetățean al Europei” – acordat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, București (2007); „Diplomă de Onoare” – acordată de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, București (2007) la simpozionul „Semicentenar Constantin Brâncuși”; „Diplomă de Excelență” – acordată de Asociația Cercetătorilor și Autorilor Gorjeni de Carte Documentară și Științifică (2010); „Medalia Semănătorul Tismana” – acordată de Asociația „Semănătorul” Tismana (2014), și enumerarea poate continua.

Prof. dr. Ion Mocioi a fost și om politic gorjean, calitate în care a fost ales, în două rânduri, reprezentantul Gorjului în Parlamentul României, prima dată în calitate de senator (16 octombrie 1992 – 21 noiembrie 1996), iar în cea de-a doua, în calitate de deputat (11 decembrie 2000 – 12 decembrie 2004).

Prin toate cele prezentate rezultă și se susține afirmația scriitorului Al. Doru Șerban care l-a etichetat pe „dr. Ion Mocioi drept cea mai complexă personalitate trăitoare în Gorjul actual.”

În ultimul timp Prof. dr. Ion Mocioi a lucrat, cu toată puterea, în principal cu resurse proprii, la finalizarea operațiunii de deschidere a două noi muzee. Unul este „Muzeul scriitorilor gorjeni”, la Telești, și al doilea „Muzeul Eroilor Gorjeni”, la Mătăsari.

De subliniat faptul că Prof. dr. Ion Mocioi era membru fondator și activ al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni „Al. D. Șerban” Târgu-Jiu și totodată membru al colectivului de redacție al revistei de literatură, arte și istorie culturală „Spicon” editată de aceasta.

Prof. dr. Ion Mocioi era membru și al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu” din 30.11.2016, unde făcea parte din Biroul Executiv. (Biografie făcută de Victor Troacă)

Acum, pentru profesorul și omul de cultură, Ion Mocioi, călătoria pe scena vieții s-a oprit și a început cea spre stele, în eternitate. Un gând pios și profund respectuos pentru plecarea în eternitate. Contribuția sa fundamentală la studierea operei lui Constantin Brâncuși și la patrimoniul cultural din Târgu Jiu rămâne o moștenire de neprețuit pentru generațiile viitoare. Îi dorim ca Dumnezeu să-i odihnească veșnicia în liniște și lumină în Împărăția Sa! Drum lin la stele, domnule profesor!

Gigi BUȘE

În categoria ACTUALITATE, EVENIMENTE | Lasă un comentariu

Ședință istorică a Cenaclului „Hohote” din Târgu Jiu

Marți, 14 iulie 2026, de Ziua Națională a Franței, am avut bucuria de a participa, începând cu ora 16:00, la un eveniment cultural românesc de excepție, organizat cu mult suflet și respect pentru tradițiile culturale românești de scriitoarea Cecilia Gurgui la pensiunea dumneaei, intitulată acum „Ursu”, fostă odinioară, Vila Seftea, unde poetul George Coșbuc a tradus „Divina Comedie” cea mai cunoscută operă a lui Dante Alighieri.

Cenaclul „Hohote” din Târgu Jiu a fost invitat de scriitoarea Cecilia Gurgui, membră a acestui cenaclu, de a desfășura o ședință de lucru în acest spațiu pitoresc, unde se îmbină liniștea muntelui cu vâltoarea râului și cu frumusețea naturii, și de a relua tradiția culturală desfășurată în aceste locuri de poetul George Coșbuc și prietenii săi din Gorj și din țară, în perioada 1902 – 1915. Aici, cândva, acum o sută și ceva de ani, mai precis din 1902, era o stațiune culturală, o stațiune literară și din 1938, o stațiune balneoclimaterică, iar doamna Cecilia Gurgui încearcă să reînvie spiritul acelor vremuri.

Așadar, la ora 16:00, la Pensiunea Ursu din apropierea Mânăstirii Tismana, au dat curs invitației membrii Cenaclului Hohote: Nică Janet, Grig Dobreanu, Calotă Rodica, Doru Fometescu, Nicolae Dragoș, Ana Ionele (și eleva Teodora Cruceru din Motru), Gigi Bușe, George Drăghescu, Valeriu Butulescu, Vasile Munteanu, Cecilia Gurgui, Laura și Mihai Lungescu, precum și cunoscuții poeți Spiridon Popescu, Alex Gregora, scriitorul Victor Troacă și susținătorul multor evenimente culturale, Nicu Mitroi, sufletul stațiunii Rânca.

Ședința de cenaclu a început cu mesajul gazdei de bun venit. „Bine ați venit la Pensiunea Ursu Tismana. Suntem extraordinar de onorați că ne-ați făcut plăcerea să veniți la noi, oameni așa frumoși și interesanți, de o cultură ridicată, cum rar au văzut aceste locuri în ultima sută de ani. Bine ați venit pe Valea Tismanei. Aici la noi se îmbină liniștea muntelui, cu vâltoarea râului, cu frumusețea naturii și cu foarte multe gânduri duhovnicești. Aici, cândva, acum o sută și ceva de ani, era o stațiune culturală, o stațiune literară, iar din 1938 o stațiune balneoclimaterică”, a spus scriitoarea Cecilia Gurgui, care a mulțumit domnului Mihai Lungescu, președintele Cenaclului „Hohote”, pentru prezența atâtor oameni valoroși ai culturii gorjene.

La rândul său, președintele Mihai Lungescu, a mulțumit distinsei gazde pentru invitația și primirea făcută, și pentru această primă ședință desfășurată în acest loc mirific al culturii gorjene. A mulțumit membrilor cenaclului și invitațiilor speciali care sunt prezenți, pentru realizarea unui act de cultură de excepție. „La invitația doamnei Cecilia Gurgui, care încearcă cumva să reînvie spiritul acestor locuri, ne-am propus astăzi, aici, o ședință a Cenaclului Hohote care va fi, poate, o ședință istorică în existența cenaclului. Aici, vreme de mai bine de 13 ani, George Coșbuc, își petrecea verile, fiind un izvor nesecat de cultură românească”, a precizat domnul Mihai Lungescu.

În continuare a făcut o scurtă prezentare a activității culturale la Tismana, a marelui om de cultură George Coșbuc, supranumit „poetul țărănimii”. „Soția lui Coșbuc, Elena, era sora lui George Sfetea din Gorj, cel care a construit Vila Sfetea de la Tismana, cu ajutorul prietenului său Nicolae D. Miloșescu din Târgu Jiu, și terminată în anul 1902. Începând cu acest an și până în 1915, când s-a produs accidentul auto care a dus la moarte fiului său Alexandru, familia Coșbuc aveau reședința de vară în această vilă. Aici, Coșbuc a tradus Divina Comedie a lui Dante Alighieri și a scris articolele pentru presa vremii, astfel devenind o figură binecunoscută în viața culturală a Gorjului”. A povestit cum a creat un salon cultural de vară, de mare calitate, printre cele mai importante din România, denumit metaforic „Micul Heidelberg al Olteniei”, unde se întâlnea frecvent cu intelectualii Gorjului, dar și străini, precum profesorul italian Ramiro Ortiz, apoi despre moartea lui Alexandru Coșbuc, la o zi după împlinirea vârstei de 20 de ani, tragedie care i-a înfrânt definitiv puterea de creație lui Coșbuc. După nici trei ani, George Coșbuc avea să moară, în ziua de 9 mai 1918, la București, la doar 51 de ani.

După această prezentare, domnul președinte a făcut următorul anunț: „Vă recomand să pregătiți și să trimiteți lucrări la cel puțin 4 festivaluri: Festivalul de la Alba Iulia, Festivalul de la Orăștie, Festivalul de la Ploiești și Festivalul de la Botoșani «Armenii și restul lumii». Vă mai informez că, în ultimul weekend din luna septembrie, în perioada 25 și 27, ne implicăm, alături de  CJCPCT Gorj, în organizarea Festivalului «Ion Cănăvoiu», într-un format nou. Sperăm să ne apropiem de cele întâmplate în luna mai la Rânca, așa încât umoriștii din România să fie prezenți și să fie bine tratați”. De asemenea, a rugat pe toți participanții, ca pe timpul desfășurării ședinței, să-și prezinte noile creații literare și umoristice. La finalul acestor precizări, domnul Mihai Lungescu a rugat-o pe doamna Cecilia Gurgui să ne consilieze un pic și să ne spună care este intenția dumneaei legată de această sămânță pe care o cultivă astăzi aici. Ce așteptări are de la această întrunire. Să devină permanentă, să devină un nucleu literar, să se extindă prin aducerea la Tismana a mai multor colaboratori și scriitori. Dacă s-a gândit la un proiect și cum o poate sprijini Cenaclul „Hohote” acest proiect.

Doamna Cecilia Gurgui a spus că deși nu este născută la Tismana ci în Dăneștii Gorjului, este strâns legată de aceste locuri prin pensiunea pe care a preluat-o prin anul 1990 și a modernizat-o devenind una dintre cele mai frumoase din Tismana și în mod deosebit, faimoasă încă de la 1902. Dânsa, după ce a scris monografia comunei natale, acum lucrează la o carte dedicată acestor locuri, care se va finaliza în toamnă sub denumirea de „Valea Tismanei, ținutul căutărilor, al iubirii și al liniștii” și ne invită la lansarea ei, tot aici, la pensiune. Ne-a vorbit despre activitatea literară din perioada 1902 – 1915, când George Coșbuc își petrecea vara aici, împreună cu mari oameni de cultură, și se plimbau pe Aleea Tainelor, care pornea de la Chioșcul lui Coșbuc amplasat în spatele Vilei Sfetea, trecea prin spatele Mănăstirii Tismana și ducea până în Parcul dendrologic, unde erau foarte multe plante unicate în Gorj, aduse din străinătate. Aici era cel mai ozonat loc din țară. Referitor la propunerea domnului Lungescu, speră să continue tradițiile perioadei 1902 – 1915, și pe timpul călduros al anilor următori să vină cât mai mulți oameni de cultură în acest salon literar.

În continuare au intrat pe rol hohotitorii gorjeni. S-a recitat mult, de calitate, într-o atmosferă încărcată de lirism. Puținele momente de tăcere, făcute pentru a degusta mâncărurile alese ale gazdei, stropite din belșug cu vinul rubiniu din Podgoria familiei Lungescu, lăsau loc susurului apei Tismanei, care curge chiar la limita proprietății, să depene amintiri legate de prezența lui Coșbuc aici, în chioșcul sau sub fagul care-i purtau numele, ori pe Aleea Tainelor, iar timpul a rămas „înțepenit în mirarea poetică și bucuria sufletească fără egal” cum a spus cu bucurie, Mihai Lungescu, care a și făcut o epigramă de felicitare pentru reușita evenimentului.

CONCLUZIE

Ne-au readus în suflet bucuria

Tismana, epigrama, poezia,

Bucatele Ceciliei Gurgui

Și-n bună parte vinul… știți al cui!

După câteva plimbări pentru vizitarea vilei și a împrejurimilor sale, am poposit puțin și-n crama răcoroasă a acesteia, unde voia bună era din ce în ce mai mare, alimentată de vin și multe glume, care au făcut din acest eveniment, unul istoric și de neuitat.

După ora 20:00, majoritatea participanților au plecat la casele lor, iar ceilalți au rămas peste noapte la vilă să povestească despre eveniment și proiecte de viitor.

Felicitări Cecilia și Nicolae Gurgui, pentru bucate și ospitalitate! Felicitări Cenaclului „HOHOTE”, pentru atmosfera de voie bună creată! Mulțumiri distinșilor invitați, care au destins atmosfera prietenoasă și au devenit hohotitori!

Felicitări familiei Laura și Mihai Lungescu pentru crearea și întreținerea acestui eveniment istoric!

Gigi BUȘE

În categoria ACTUALITATE, EVENIMENTE | Lasă un comentariu

Vernisajul expoziției de sculptură „Moving Elements”

Muzeul Național „Constantin Brâncuși” are deosebita plăcere de a vă invita să participați, sâmbătă, 25 iulie, ora 18:00, la vernisajul expoziției de sculptură „Moving Elements”, cu lucrări semnate de artistul Bogdan Nueleanu.
Expoziția este curatoriată de artistul Vasile Fuiorea – conf. univ. dr. habil. la Universitatea din Craiova și va fi deschisă de conf. univ. dr. Mădălin Bunoiu – prorector al Universității de Vest Timișoara.
Sculptorul Bogdan Nueleanu este absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara și doctorand al aceleiași facultăți, este originar din județul Gorj și un artist cu numeroase expoziții personale, de grup în țară și străinătate fiind un creator cu vizibilitate națională și internațională.

▪️„Sculptorul Bogdan Nueleanu nu mai este demult un artist care să își caute un loc sau o direcție în peisajul artelor vizuale contemporane, în speță al sculpturii, fiind un creator emergent, cu vizibilitate națională și internațională și un profil identitar foarte bine definit. Această calitate, obținută în urma activității sale profesionale remarcabile, ne vorbește despre un creator asumat, stăpân pe mijloacele sale de expresie volumetrică, pe care le investește cu sensuri și semnificații artistice surprinzătoare, capabile să suscite interesul și să producă confesiuni, întrebări, polemici. Setea sa de cunoaștere, pe care am identificat-o urmărindu-i procesualitatea și traseul artistic, îi asigură progresul de la un proiect la altul, prin acumulările experimentale la care lucrează laborios, obținând victorii după victorii în lupta pe care o poartă cu materia și materialitățile metalului. Proiectul expozițional «Moving Elements», desfășurat la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”, a fost itinerat în alte două instituții de cultură, fiind conceput pentru a pune în relație de expunere și interacțiune o serie de sculpturi în metal sudat. Această selecție de lucrări – sinteză a unor serii – face parte din ultima perioadă de creație a artistului, activând sub semnul mișcării elementelor lumii vizibile, transfigurate sau proiectate de imaginarul sculptorului. Aspectul compozițional al întregului proiect evocă un adevărat «atelier al lui Hefaistos», dezvăluind privitorului o suită de forme sculpturale supuse auspiciilor focului (sudurii în metal). Manifestându-se ca un adevărat alchimist, potențează la maximum forma și materialitatea aflate într-o permanentă transformare, punând în valoare versatilitatea extraordinară a metalului – care, deși este dur, teluric, nemilos – are acea capacitate ca, în mâinile sculptorului și ale uneltelor lui, să se metamorfozeze prin tăiere, sudură, topire, turnare, torsionare, șlefuire, patinare, texturare etc., smulgând materiei configurări și expresii inedite, care definesc intențiile de comunicare ale autorului, de a transfera către public gândurile, experiențele și proiecțiile sale artistice.” , curator – conf. univ. dr. habil. Vasile Fuiorea.

–––––

▪️„În expoziția «Moving Elements», de la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”, artistul timișorean născut în Gorj, Bogdan Nueleanu, propune o reflecție asupra mișcării ca principiu fundamental al existenței și asupra capacității metalului de a deveni purtător de expresivitate, ritm și tensiune vizuală. În sculptura sa, metalul își pierde inerția, întrucât e folosit nu pentru a confirma greutatea, rezistența ori permanența, ci pentru a sugera mișcarea, fragilitatea și energia formelor. Titlul expoziției arată chiar intenția demersului artistic. În câteva dintre lucrări sunt elemente cinetice ce schimbă forma întregului. Astfel, sculptura nu mai este un obiect inert, ci un organism aflat într-un dialog cu spațiul și cu privitorul. De subliniat că această expoziție este prezentată la Târgu Jiu, orașul care păstrează una dintre cele mai importante lecții despre sculptură oferite lumii. Fără a revendica explicit o filiație brâncușiană, Bogdan Nueleanu lucrează în proximitatea aceleiași întrebări fundamentale: cum poate materia să depășească propria condiție și să aibă ritm, emoție și idee, să activeze imaginația și dialogul. Prin «Moving Elements», artistul oferă un răspuns personal&contemporan și își confirmă, implicit, maturitatea prin care a făcut din sculptura sudată o modalitate de exprimare originală, cât și un teritoriu de experiențe vizuale. Lucrările expuse explorează relația dintre material și energie, dintre volum și mișcare, dintre permanență și impermanență. Astfel, privitorul descoperă că metalul poate deveni surprinzător de viu și că rigiditatea aparentă ascunde posibilitatea multor transformări. Expoziția «Moving Elements» este o invitație la contemplarea unei lumi aflate în schimbare, în care materia, forma și timpul se întâlnesc într-un echilibru provocator și fascinant.”, Robert Șerban, scriitor.

📍 Vă așteptăm să descoperiți o parte din lumea fascinantă creată de artistul Bogdan Nueleanu, pe 25 iulie, ora 18:00, la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”, strada Victoriei nr. 2, Târgu Jiu!
Mulțumim partenerilor noștri, în special Universității de Vest Timișoara pentru importanta contribuție în realizarea acestui demers artistic!

În categoria ACTUALITATE, EVENIMENTE | Lasă un comentariu

Să învățăm și din istorie: Cum au salvat „fentarea legii” și micro-rezistența poporul român în timpul fanarioților sau al ocupațiilor trecute

Istoria ne arată că sintagma populară „Legea-i făcută ca să fie încălcată” nu s-a născut dintr-un spirit de simplă infracționalitate, ci a fost, timp de secole, o strategie biologică de supraviețuire în fața unor imperii care legislau exclusiv pentru a ne jefui. Când legea oficială înseamnă foamete și sclavie, fentarea ei devine o datorie morală față de propria familie.

Epoca fanariotă (1711–1821) și ocupațiile militare rusești sau austriece din secolele XVIII-XIX reprezintă manualul istoric perfect pentru ceea ce numim astăzi micro-rezistență sau „iuțeală de mână și nebăgare de seamă”.

Iată mecanismele geniale prin care românul de rând a reușit să pună mașinăria de jaf în șanț, lăsându-i pe domnitorii efemeri și pe stăpânii lor din afară să conducă doar aerul:

  1. Greva demografică și „Votul cu picioarele” (Răpirea materiei impozabile)

În timpul fanarioților, birul (taxa pe cap de locuitor) se stabilea colectiv, pe sat. Când dările deveneau insuportabile, țăranii români aplicau o metodă radicală: „băjenăria” (fuga în masă).

  • Cum funcționa: Peste noapte, sate întregi își strângeau bruma de calabalâc, își luau animalele și fugeau în codru, în munți sau treceau Dunărea și Prutul.
  • Efectul pe teren: Domnitorul fanariot trimitea zapciii (recenzorii fiscali ai vremii) să strângă banii, iar aceștia găseau doar vetre goale și câini lătrând la pereți. Pentru că datoria satului rămânea pe hârtie, dar nu mai era nimeni fizic acolo care să o plătească, sistemul fiscal intra în colaps. Fanariotul era obligat să dea amnistii fiscale și să scadă taxele doar pentru a-i convinge pe oameni să se întoarcă și să aibă ce taxa.
  1. Ascunderea resurselor și „economia subterană” (gropile cu provizii)

Stăpânii de la Stambul sau generalii de ocupație austrieci și ruși obligau Țările Române să le asigure aprovizionarea armatelor cu grâne, carne și furaje, la prețuri de nimic stabilite de ei (un fel de PNRR agricol al vremurilor).

  • Cum funcționa: Țăranii au refuzat să devină producători docili pentru imperii. Ei au inventat vetrele ascunse și gropile de cereale (hambarele subterane). Grâul și porumbul erau îngropate în păduri sau în locuri secrete, bine izolate. La suprafață, românul își lăsa doar o mică cultură, mizerabilă, care să pară că abia îi asigură subzistența.
  • Efectul pe teren: Când comisiile de rechiziție veneau să ia recolta, românul se văita, ridica din umeri și arăta un blid gol, mimând o sărăcie lucie și ignoranță totală („Moromete, plătește fonciirea!”). Imperiul pleca cu mâna goală, crezând că poporul e doar leneș și incapabil, în timp ce viața reală a comunității continua, bine mersi, sub pământ.
  1. Mituirea și coruperea executanților (Fisurarea lanțului prin lăcomie)

Fanarioții veneau de la Istanbul cu o suită uriașă de funcționari (greci, albanezi, levantini) care aveau un singur scop: să se îmbogățească rapid în cei 2-3 ani de mandat, înainte de a fi schimbați. Românii au înțeles imediat acest defect de fabricație al sistemului.

  • Cum funcționa: Sub deviza „Peșcheșul și bacșișul deschid toate ușile”, elitele locale (boiernașii de țară) și negustorii români au transformat corupția stăpânilor în armă de apărare. Orice decret domnesc abuziv, orice taxă nouă pe vin, tutun sau oierit (cum era faimosul văcărit) putea fi „aranjată” la nivel local.
  • Efectul pe teren: Se plătea o mică șpagă zapciului sau ispravnicului, iar acesta raporta la București sau Iași că „din cauza secetei sau a bolilor, populația nu are de unde plăti”. Legea rămânea oficial în vigoare pe hârtie, dar pe teren nu se aplica niciodată. Lăcomia funcționarilor trimiși de imperiu anula eficiența ordinului imperial.
  1. Boicotul cultural și „Boierul de divan” care vorbea la pereți

Când rușii au impus Regulamentul Organic (prima noastră cvasiconstituție, făcută să ne transforme în protectorat țarist), sau când fanarioții impuneau moda și limba greacă la curte, rezistența s-a mutat în limba română și în umorul popular.

  • Cum funcționa: Românii mimau o supunere totală în fața stăpânilor. Plecau capul, foloseau formule de lingușire exagerată, dar în secunda în care se întorceau cu spatele, își băteau joc de ei prin satire, bancuri și zicători. Această dublă realitate — una oficială, plină de plecăciuni, și una reală, plină de dispreț și sabotaj — i-a epuizat psihic pe toți ocupanții. Ghiaurul român părea moale și mioritic, dar era imposibil de prins în mână, pentru că aluneca precum o țipar printre degetele birocrației lor.

Lecția istorică: Cine a rămas pe hartă?

Toți acei domnitori fanarioți care au muls țara, toți acei generali austrieci care ne priveau de sus și toți comisarii țariști care ne dictau decretele au trecut ca frunza pe apă. Ei au rămas doar niște note de subsol prăfuite în cărțile de istorie.

În schimb, neamul românesc a supraviețuit nu pentru că s-a bătut eroic cu armate de zece ori mai mari, ci pentru că a perfecționat această „iuțeală de mână”. Statul lor a fost o ficțiune opresivă, dar comunitatea românească a rămas o realitate vie. Le-am dat bani, le-am dat grâne, dar nu le-am dat niciodată mintea, sufletul și controlul real asupra pământului.

În categoria OPINII | Lasă un comentariu