Recent am primit din partea distinsului poet motrean, universitarul Mircea Tutunaru, noul său volum de versuri intitulat „Vibrații târzii”, apărut recent la Editura PIM din Iași.
După „vibrațiile” emanate, Mircea Tutunaru grupează creațiile sale poetice publicate în acest volum, în opt secțiuni, respectiv: „Navigator prin viață”, „Templul de nisip”, „Cântecul fericirii”, „Cu sabia în mână”, „Sânul mării”, „Călătorie în timp”, „Pleava și cetatea”, „Suflet de plumb”. Pe lângă aceste secțiuni, volumul la care ne referim mai cuprinde o prefață semnată de scriitorul, doctor în filologie Ion Popescu-Brădiceni și o „Postfață” semnată de Silviu-Doinaș Popescu.
Primul grupaj poetic al volumului la care ne referim, respectiv „Navigator prin viață” este deschis după o „Așteptare” îndelungată în care poetul „umblând prin ploaie ca un orb” dar cu „speranțele” înșirate „pe ațe”, ajunge ca dorului să-i pună „lacăt și-un zăvor”/ în temnița cu amintiri să lase/ speranțe care încet mor”. Dar speranțele sale se transformă într-un vis, sau poate o realitate pe „Valea cu regrete” unde nu-i vine a crede ce vede în fața ochilor și timid întreabă: „Ce sâni frumoși ai, doamnă!” simțindu-se „ca Făt Frumos din basm”.
Călătorind în visare, pe front fiind, poetul transpus în mrejele versurilor, „La marginea norilor” zărește „un voal alb”/ Apoi o mână,/ un trup,/ și o stea luminoasă.” Visează, trece prin chinurile războiului, „iar în zare se ivea/ o uzină. Era uzina fericirii: se terminase războiul.”
Ca un adevărat „Navigator prin viață”, trece prin „Tărâmul verde” și are „Iluzia” că a dat de „Marea iubire” și adoarme „pe plajă”. Gândurile îl năpădesc, își visează iubita căreia i se adresează: „ În gândul tău, eu locuiesc de-o vreme/ și te ating cu flori de crizanteme”. Dar „Suferința trupului” său e ca un „altar”, iar „patul „ devine „tabla de șah/ ce se află într-o flagrantă dispută/ cu sufletul meu/.” Își dă seama că este departe de „Ankuța” sa, motiv pentru care îi scrie: „Dragă doamnă” să ști că „dorul meu mai tare a-înflorit” când tocmai „dorurile noastre s-au frânt”. Dar, în „Taină” este convins că și-a „vândut inima pe ultimul sărut”. Deși știa „că iubirea n-are leac”, visează în continuare și își spune sieși că „undeva departe, am zărit/ chipul tău de sirenă.” În speranța regăsirii, face promisiuni deșarte „Îți voi dărui/ lumea din care voi pleca”, promițând totuși că „Aș vrea iubito, să mă-ntorc la tine”, dar rămâne dar o „Dorință”, neîmplinită, ceea ce face ca „Gura lumii” „să vorbească/ și să arunce cu noroi”.
„Navigator prin viață” fiind, într-un „Vis de iubire” încearcă un truc, cerând iubitei sale să-l mai aștepte „încă un an”, promițând că „voi veni la tine”, Dalie-nflorită”.
După toate acestea poetul trece prin „Templul de nisip” unde aflându-se în „Incertitudini”, citește „până târziu în noapte” și constată că este doar un „hoinar și părăsit de toate”, mai puțin de un „Maestru” care „Cu dalta și ciocanul lui” cioplește o „stâncă din Parâng”, iar după terminarea lucrării „așază poarta neamului/ … în Târgu Jiul lui iubit”. În singurătatea sa, într-o „zi măiastră”, poetul îl întâlnește pe prietenul său, tot poet, Ion Sabin Cerna, moment în care constată că i-a înflorit „mușcata-n glastră”, iar „Miresmele florilor”, mai ales ale teiului de pe Valea Motrului dau savoare ceștilor de cafea ale celor doi prieteni. Ce doi poeți, care „de obicei visează” se întreabă retoric „Ce este poezia”, pentru ca răspunsul să vină imediat: „Poezia este ca zăpada primăvara/ iar poeții ca florile”. Și cum poetul, mergând pe Valea Motrului, părăsește valea și urcă sus pe deal la „Lupoița”, locul nașterii sale, unde clipele de „Melancolie” îl năpădesc, gândindu-se la „Destinul” său și la „Muza” sa: „Ce clipe fericite trăiam odinioară/ cu muza lângă mine, acolo jos, la moară.” Și aici, în „Templul de nisip” al Văii Motrului” constată o „Dorință împlinită”, cu cărțile multor prieteni scriitori citite, fiind convins că atunci „când voi îmbătrâni/ de-a lungul venelor mele/ voi purta amprente/ ale citatelor din cărți”, iar „Pe spate voi avea pictate scene/ din tablourile pictorului FPD ( n.a. Florin-Preda Dochinoiu).
Trece apoi prin „Cântecul fericirii” și „Cu sabia în mână” scrie și dedică un set de versuri pentru „Novo Rumenia”, „Țăranului român ”, implorând chiar pentru zilele de azi „Sfânta libertate/ cu sabia în mână/ să facă ea dreptate/”. Când „Poporul s-a deșteptat”, primește un „Îndemn” de vorbe meșteșugite „Uniți în cuget toți cu unul/ lupta-vom noi cu toți”
Simțindu-se în „Sânul mării”, poetul începe o „Călătorie în timp”, odată cu „Echinocțiul de toamnă”, trece prin „Norul alb” ce acoperă pentru o vreme Valea Motrului, iar timpul curge, ajungând ca, în anul următor, „Într-o zi de joi” când „Era timpul învierii”, poetul să aștepte „Venirea lui Iisus” în acest „templu dacic mare/ la poale de Parâng”. După ce Fiul cel Sfânt trece prin „templul” său, poetul trece printr-un „Impas”,, din care iese repede și prin „Zbor”/ Ca pasărea din văzduh” „sub bătaia vântului” declară că „Mai vreau să nemuresc pe-acest pământ”. Repede constată că „Așa-i viața”, și trece la o „Retrospectivă”, dar se teme totuși „c-a fost un vis/ să mă simt ca-n Paradis”. Deși pare „Ireal” astăzi trăind „virtual”, timpul trece nespus de repede și poetul se trezește în Sfânta sărbătoare a Crăciunului, iar peste câteva luni îl apucă tristețea întrebându-se retoric „Poate eu am îmbătrânit”.
Urmează grupajul poetic „Pleava și cetatea” în care poetul pornește de la „Falnicul stejar”, alege să fie „păstor”, trece prin „Umbra deasă”, pe sub un „Cer cu stele” îngândurat „printre brazi și oase rupte”, amintindu-și „O poveste de demult” când în „Săptămâna de foc” (…) vin candidații măi frate/ ne-ntreabă de sănătate”. Multe gânduri, iar unul dintre ele îl duce pe poet la un „Obicei de nuntă”, amintindu-și de „adăpatul” mirilor, are o „Reverie în răsărit de soare”, iar, în final, într-o zi de toamnă ascultând zgomotele furtunii care „apleacă ramurile pomilor/ și tremură țiglele”, pe poet îl apucă, încă o „Nostalgie” după „poalele fustei” și „coapsele” trecutei iubiri.
În cele ce urmează, apreciem oportun a reține și câteva informații biografice despre autor.
Mircea Tutunaru s-a născut la 24 septembrie 1953 în satul Lupoița, comuna Roșiuța (azi municipiul Motru), județul Gorj, fiind fiul lui Constantin și al Nicoliței Tutunaru.
A urmat cursurile primare la școala din satul natal, Lupoiţa (1960-1964), după care pe cele gimnaziale la școala din Roșiuța (1964-1968), perioadă din care datează și primele încercări poetice ale elevului Mircea Tutunaru, câteva dintre ele publicate în revista „Lung îi drumul Gorjului” editată de Consiliul Județean Gorj al Organizației Pionierilor.
Urmează studiile liceale la Liceul Teoretic din Motru (1968-1972) iar apoi pe cele ale Școlii Tehnice Postliceale de Geotehnică „Iosif Rangheț” din București (1975-1978).
Mircea Tutunaru este licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității București (1999), după care urmează cursurile de doctorat ale Universității Libere Internaționale Chișinău din Republica Moldova, în urma cărora obține titlul de doctor în drept (2005) cu teza „Probleme teoretice și practice în edificarea statului de drept”, avându-l conducător științific pe prof. univ. dr. habilitat Victor Popa. În cadrul aceleiași universități urmează și cursurile de master în psihologia juridică (2008).
De asemenea, dr. Mircea Tutunaru se specializează în „psihologia educației”, urmând două astfel de cursuri postuniversitare, unul în cadrul Facultății de Psihologie a Universității de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Republica Moldova (2008-2012) și unul în cadrul Universității „Spiru Haret” din București (2011-2013).
Mircea Tutunaru își începe activitatea profesională ca proiectant geolog la Institutul de Proiectări Hidroenergetice București unde lucrează o perioadă scurtă de timp (1978-1979) după care revine în zona sa natală, respectiv la Motru și lucrează pe rând la Casa Pionierilor Motru (1979-1980) ca maistru instructor la cercurile de geologie și minerit, apoi la Casa de Cultură a orașului Motru (1980-1984) ca referent unde găsește mediul prielnic de cultivare și dezvoltare a talentului său muzical și al aplecării sale spre cultivarea tradițiilor populare din zonă.
În anii următori omul de cultură Mircea Tutunaru lucrează tot în domeniul cultural și educativ ca director al Clubului Sindicatelor (1984-1989), pentru ca apoi să revină din nou la Casa de Cultură din Motru (1989-1992).
În perioada 1992 – 1995 îl întâlnim pe Mircea Tutunaru ca șef al Birului senatorial nr. 88 Târgu Jiu, județul Gorj din cadrul Senatului României, după care se reîntoarce la Casa de Cultură Motru (1995-1999).
După obținerea licenței în drept a Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1999), Mircea Tutunaru își schimbă sfera de activitate și lucrează în domeniul juridic la câteva firme din orașul Motru (2000-2006) perioadă în care este cooptat și ca profesor asociat la Colegiul Tehnic din Motru.
În anul 2006 Mircea Tutunaru este admis în avocatură în cadrul Baroului Gorj, deschizându-și propriul birou în orașul Motru, județul Gorj în cadrul căruia își desfășoară , în cadrul căruia își desfășoară activitatea specifică.
Cu calități didactice dobândite ca profesor asociat în cadrul Liceului Tehnic Motru și cu titlul științific de doctor în drept, în primăvara anului 2007 (1 martie) dr. Mircea Tutunaru este cooptat în colectivul de cadre didactice ale Facultății de Drept Târgu Jiu din cadrul Universității „Titu Maiorescu”, unde parcurge treptele didactice și științifice necesare, astfel astăzi ocupând poziția de conferențiar universitar doctor la Facultatea de Drept și Științe Economice Târgu Jiu din cadrul aceleiași instituții de învățământ superior, fiind titularul disciplinelor de „Drept roman”, „Drept constituțional și instituții politice”, „Istoria statului şi dreptului românesc”, „Dreptul Uniunii Europene”.
Mircea Tutunaru este în același timp scriitor, publicist, cercetător, folclorist precum și un îndrăgit interpret de muzică populară.
Așa cum menționam anterior, Mircea Tutunaru și-a exprimat talentul său literar încă din anii de școală gimnazială, debutând din punct de vedere literar cu poezia „Cântecul Motrului” (1968)
Editorial, scriitorul, Mircea Tutunaru debutează în volum cu studiul etnografic „Tradiţii şi obiceiuri de pe Valea Motrului” (Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2001), iar volumul de debut în poezie este „Dorurile cetăţii” (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2011), cărora le-au urmat multe volume literare, monografii, de cercetare istorică precum și de carte didactică și de specialitate. Dintre cele peste 30 de volume literare, monografii, de cercetare istorică și etnografică și alte categorii de cărți, publicate anterior apariției volumului la care ne referim în acest articol şi cu excepția celor didactice, amintim câteva titluri: „Popasuri pe Valea Motrului – o incursiune culturală – Volumul I. Motru. Glogova” (Editura PIM, Iaşi, 2024); „Casa amintirilor cu interpreta Nina Predescu” (Editura PIM, Iaşi, 2024); „Dincolo de Motru, cronici şi însemnări literare” (Editura PIM, Iaşi, 2023); „Viaţa este o iluzie, proză scurtă” (Editura PIM, Iaşi, 2023); „Clipe târzii”, (Editura PIM, Iaşi, 2023); „Lacrimi de rouă(Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2022); „Din ce mister pornise cântul” (Editura PIM, Iaşi, 2022); „Copacul omului” (Editura Limes, Cluj Napoca, 2021); „Preţul vieţii” (Editura PIM, Iaşi, 2021); „Umbra cuvintelor” (Editura PIM, Iaşi, 2021); „Viaţă între iubire şi trădare” (Editura PIM, Iaşi, 2020); „Legende populare, doine şi balade de pe Valea Motrului” (Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020); „Călător într-o toamnă târzie” (Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020); „Lacrimi diamantine” (Editura PIM, Iaşi, 2019); „Reverberaţii” (Editura Armonii Culturale, Adjud, 2018); „Efemeride” (Editura Armonii Culturale, Adjud, 2018); „Sărbătorile de iarnă pe Valea Motrului – tradiții şi obiceiuri de pe Valea Motrului” (în colaborare cu Nicoleta-Katalina Pauliş), Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2017); „Drum prin Calea Lactee” (Editura TipoMoldova, Iaşi, 2017); „Taina lui Socrate” (Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2017); „Întoarce, Doamne, ceasul” (Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2016); „Călător printre stele”, antologie (Editura TipoMoldova, Iaşi, 2016); „Perseidele” (Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2016); „Hora-i obicei străbun”, în colaborare cu Nicoleta-Katalina Pauliş (Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2016); „Fântânile tăcerii” (Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2015); „Razele iubirii” (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2014); „Cântece de pe Motru” (Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 1999); „Stele şi sfere”, (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2012); „Dorurile cetăţii” (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2011); „Tradiţii şi obiceiuri de pe Valea Motrului” (Editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2001); ș.a.
De asemenea, în calitatea domniei sale de profesor la Universitatea Titu Maiorescu, dr. Mircea Tutunaru a desfășurat și o intensă muncă de cercetare concretizată în peste 100 de articole științifice şi studii de drept şi psihopedagogie publicate în reviste de specialitate.
De asemenea universitarul dr. Mircea Tutunaru a scris și publicat peste 60 de cursuri universitare, tratate, monografii și materiale didactice.
Poetul Mircea Tutunaru a desfășurat și o bogată activitate publicistică. După debutul său în presă în anul 1992, în „Curierul minier”, Mircea Tutunaru a publicat, de-a lungul anilor, peste 300 de articole, eseuri, reportaje, articole de critică literară, proză scurtă, recenzii, articole științifice, juridice și studii în diverse publicații, dintre care amintim(enumerare în ordine alfabetică): „Accent în Gorj”, „Ad Mutrium”, Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, „Antemeridian/Postmeridian”, „Arcade”, „Caietele Columna”, „Ceaşca de cafea”, „Confesiuni”, „Constelații diamantine”, „Curierul minier”, „Gorjeanul”, „JOLAS”, „Miracol de Brădiceni”, „Murmurul Jilţului”, „Noul Literator”, „Portal Măiastra”, „Perspectiva”, „Revista Economica” a Academiei de Studii Economice din Moldova, Revista de criminologie, criminalistică şi penologie, Revue européenne du droit social, Scientia, „Serile la Brădiceni” ş.a.
De subliniat faptul că publicistul Mircea Tutunaru a îndeplinit și îndeplinește responsabilitățile de: redactor la publicațiile: „Curierul Minier” (1993-1996); „Monitorul de Motru” (2008-2016acol de Brădiceni”, Colecţia „Serile la Brădiceni” (2013-prezent); redactor șef la publicația „Antemeridian/Postmeridian” (2013-prezent) și director fondator și redactor al revistei de cultură „Ad Mutrium” (din anul 1997 – prezent)
Intensa activitate jurnalistică i-au adus lui Mircea Tutunarucalitatea de membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (2023).
Pentru activitatea și creația sa literară și culturală desfășurată de-a lungul anilor, scriitorul Mircea Tutunaru a primit numeroase distincții, premii și înscrisuri de onoare.”
În final, folosim acest prilej, pentru a-i adresa felicitări domnului profesor și succes deplin în continuarea incursiunilor culturale și în alte localități de pe Valea Motrului, precum și în finalizarea tuturor proiectelor literare și culturale actuale și viitoare.
Victor Troacă
UZPR – Filiala „Jean Bărbulescu”
BUMBEȘTI-JIU. Casa de Cultură „Gheorghe Tătărescu” din localitate va găzdui un eveniment cultural deosebit, dedicat memoriei și operei marelui sculptor român Constantin Brâncuși. Vineri, 22 mai 2026, începând cu ora 17:00, publicul este invitat la spectacolul de balet intitulat „Recunoștință fără sfârșit”.
Activitatea a fost structurată pe două părți:
În prima parte, elevi ai școlii gazdă, coordonați de cei doi profesori de istorie, Iulia Georgiana Dondera și Nicolae Dăianu, au prezentat scenetele: „România în Primul Război Mondial” și „De la baionetă la Smartphone”. Elevul care a jucat rolul soldatului Ion a prezentat și câteva materiale militare din Primul Război Mondial. Tot elevii au prezentat „mesaje ale Generației Alpha (generație ce cuprinde copiii născuți între 2010 și 2024), au recitat poezii patriotice și au încheiat cu prezentarea cântecului patriotic „Drum bun”.
Domnul profesor dr. Ion Mocioi, de la Cultul Eroilor Gorj, a vorbit despre Tudor Vladimirescu, despre înființarea unui muzeu de către dânsul la Mătăsari și sprijinirea Primăriei de la Glogova de a amenaja o cameră din Casa Glogovenilor, dedicată marelui revoluționar gorjean de la 1821 care a pus capăt domniilor fanariote în Țara Românească și Moldova. A vorbit și despre înființarea la Telești, a unui muzeu al Culturii Gorjene, cu opere ale tuturor scriitorilor de carte din Gorj.
Festivalul Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare” reprezintă un eveniment cultural de referință, cu o tradiție consolidată în peste două decenii de existență. Inițiat în anul 2000 de către Cenaclul Umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim”, festivalul s-a impus în peisajul literaturii umoristice din România drept una dintre cele mai importante platforme de afirmare și promovare a epigramei contemporane și a creației literare cu caracter satiric. De-a lungul celor 27 de ediții desfășurate până în prezent, evenimentul a adus la Buzău cei mai apreciați epigramiști, scriitori și iubitori ai umorului literar din întreaga țară, contribuind la menținerea și dezvoltarea unei tradiții intelectuale bazate pe spirit critic, inteligență ludică și rafinament stilistic. Festivalul nu este doar o competiție literară, ci un omagiu adus umorului de calitate, sub toate formele sale: de la epigrame și fabule, la proză satirică, caricatură sau text cu tentă ludică. Programul fiecărei ediții include concursuri naționale de epigramă și creație literară umoristică, sesiuni de lectură publică, lansări de carte, colocvii tematice și, bineînțeles, Gala de Premiere, care încununează munca și talentul participanților.
– Nelu Vasile, Premiul pentru continuitate și consecvență în promovarea epigramei românești, acordat de UER, peste 25 de ani: 1999-2025;
– Revista HOHOTE, Premiul pentru punerea în valoare a speciilor umoristice și a divertismentului…, acordat de UER;
Din rațiuni care țin de organizatori, Premiile 1, 2 și 3 nu s-au acordat.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul București (TMB), prin care trei jurnaliști au fost obligați la plata unor despăgubiri în cuantum de milioane de lei ridică o problemă majoră pentru funcționarea liberă a presei în România.
