150 de ani de la nașterea lui CONSTANTIN BRÂNCUȘI
Un murmur de mister trădează stânca,
Şi văile şi apele-l primesc,
Din Peştişani, Godeanu, până-n Rânca
Şi tot ţinutul nostru românesc!
Din piatră, doar minuni făcea titanul,
Nemaivăzute-n orice colţ de lume;
Minuni făcea cu dalta şi ciocanul,
Lăsând un nesperat, celebru nume.
Hobiţa sa natală a lăsat-o,
Să se-mplinească-n marele Paris;
Şi pribegia dură a urmat-o,
Să-şi vadă-n faţă grandiosul vis.
Şi l-a văzut. Mirific i-a fost mersul!
Maestrul a deschis o nouă eră,
A fascinat Brâncuşi, tot universul
Cu unicata-i mare carieră!
A revenit. N-aveam Masa Tăcerii,
N-aveam nici Poarta dulcelui sărut,
Nici infinitul stâlp al inspirării –
Coloana care duce-n absolut.
Nu-i alt artist c-o nobilă menire,
Să-l egaleze pe Brâncuşi – Titanul…
I-e unicat mesaju-n omenire,
Şi mâna lui şi dalta şi ciocanul!
-Tu ne-ai lăsat mari opere, de vis!
Comemorăm şi-ți regretăm fiinţa,
Titanule cu trupul la Paris,
Iar sufletul, statornic la Hobiţa!