Poetul moldovean considerat pe drept fruntaș al literaturii române, a venit pe lume la 21 iulie 1821, la Bacău și a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Alecsandri, născută Cozoni. Mama lui era o femeie frumoasă și blândă, iubitoare de muzică și de o politețe rară, calități moștenite cu atâta strălucire de poet. Părinții săi au fost oameni cu stare, și-i vor asigura o creștere aleasă. Vasile și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea.
Viitorul poet a învățat mai întâi acasă cu dascălul maramureșean Gherman Vida, apoi în pensionul francezului Cuenim, urmând ca între 1834 și 1839 să fie trimis la Paris, unde se consacră mai ales literaturii.
După înapoierea în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație: conducător al Teatrului din Iași împreuna cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu, luptător pentru drepturile românilor în Moldova, scuturarea regimului otoman, unirea, etc..
Atunci și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică.
În noiembrie 1940 s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar în februarie 1841, Cinovnicul și modista, ambele preluate după piese străine.
Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine și care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere.
Alecsandri a luat parte la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, redactând unul din documentele ei programatice și a petrecut un an de exil în Franța, ca pedeapsă din partea domnitorului Mihail Sturza pentru activitatea sa revoluționară. Înapoiat în țară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor Moldova și Muntenia, se numără printre devotații lui Al. I. Cuza și e trimis de acesta în Franța, Italia și Anglia, pentru a determina marile puteri să recunoască ceea ce românii deciseseră în mod democratic: dubla sa alegere în fruntea Principatelor Române.
Debutul literar se realizează cu nuvela Buchetiera de la Florența, care apare în revista „Dacia literară” din mai-iunie 1840. După întoarcerea în țară ocupă funcții însemnate în sfera culturii și a politicii: organizează și conduce reviste, publică literatură de toate genurile, participă la activități literare, ajută tineri aflați la început de drum în domeniul cultural. După Unire este ministru de externe și diplomat itinerant, de numele lui fiind legate toate evenimentele importante ale mijlocului de secol XIX: Revoluția romana de la 1848, Unirea Principatelor. Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă ”revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție concepută, redactată și publicată de către Vasile Alecsandri.
La 18 ianuarie 1844 are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primită de public cu deosebită căldură. Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica, scriitorul se afla în fruntea revistei Propășirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele „O primblare la munți”, „Balta Albă” și „Istoria unui galben”. Aflat pentru o cură de sănătate la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Îi apar comediile Chirița în Iași sau doua fete ș-o neneaca (1850), Chirița în provinție (1855), Chirița în voiagiu (1865), Chirița în balon (1875) toate apreciate încă de atunci la justa valoare. În 1882 este ales președinte al secției de literatură a Academiei. Călătorește în Franța pentru a primi premiul oferit de felibri; este sărbătorit la Montpellier. Îl vizitează pe ambasadorul României la Londra, prietenul său Ion Ghica. Pleacă la Paris în 1885, ca ministru al României în Franța. În 1889, primește vizita poeților francezi Sully Prudhomme și Leconte de Lisle, prieteni care îl onorează și îl bucură.
Pe 22 august 1890 Vasile Alecsandri se stinge din viață la Mircești. Este înmormântat la 26 august în grădina casei, dăruită în 1914 Academiei, de către soția poetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din inițiativa Academiei, în 1928. Întreg ansamblul a devenit muzeu memorial.
Colegiul Național Pedagogic din Drobeta nu a lăsat să treacă neobservată această zi. Doamnele profesoare de limba română și Gabi Dulea au pus în scenă un spectacol pe cinste. S-a recitat, s-a cântat, s-a jucat și a fost pusă în scenă o piesă de teatru a marelui poet, dar, mai ales, s-a vorbit despre însemnătatea vieții și activității marelui nostru scriitor.
Felicitări organizatorilor și participanților.
Marcel Mateescu, UZP
