VERNISAJ EVENIMENT: Expoziția temporară de artă populară „Hora de la Aninoasa” – O incursiune profundă în identitatea Văii Gilortului

Ieri, 21 mai 2026, de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, sediul Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu a găzduit vernisajul expoziției temporare de artă populară „Hora de la Aninoasa”. Momentul a fost marcat de participarea unei delegații reprezentative a comunității din Aninoasa Gorjului, care a onorat acest demers științific chiar în ziua hramului satului, zi în care toată Valea Gilortului mergea acolo la horă.

Expoziția „Hora de la Aninoasa” propune o incursiune profundă și sistematică în identitatea culturală a comunei gorjene cu același nume de pe Valea Gilortului, oferind vizitatorilor ocazia rară de a explora dialogul complex dintre marea artă plastică românească și tezaurul etnografic local. Piesa centrală a acestui demers cultural și științific este facsimilul de înaltă fidelitate al celebrei picturi „Hora de la Aninoasa”, semnată și datată de marele artist român Theodor Aman în anul 1890. Această reproducere fotografică este expusă prin generozitatea Muzeului Național de Artă al României (MNAR), instituție care are în patrimoniu opera originală.

Pictura, care reprezintă o scenă rurală de sărbătoare, cu oameni în costume populare prinși într-o horă frenetică, este înconjurată de valoroase piese de patrimoniu etnografic gorjenesc, precum și fotografii vechi, dar și capturile fotografice recente. Imaginile surprind personaje ce poartă costumul popular specific Aninoasei și împrejurimilor, ilustrând evoluția și conservarea acestuia de la finalul secolului al XIX-lea până în prezent.

Această expoziție pune în lumină o teorie îndrăzneață, susținută de cercetarea științifică riguroasă a Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”. Această teorie argumentează, cu probe solide, că pânza a fost concepută și pictată de Aman în Aninoasa Gorjului, fiind fundamentată pe coroborarea unui spectru larg de izvoare: documente de arhivă, fonduri de bibliotecă, monografii, analize etnografice comparative și mărturii orale colectate cu migală din cadrul comunității. Demersul este cu atât mai necesar cu cât există mai multe localități cu denumirea „Aninoasa” pe teritoriul României, iar documentele oficiale de epocă nu atestă explicit localizarea geografică a momentului pictural. Rezultatele acestei cercetări fundamentează atât conceptul expozițional, cât și o lucrare științifică dedicată, ambele convergând către concluzia că geniul picturii românești a imortalizat în această operă nu doar un simplu joc popular, ci spiritul viu al unei comunități de o rară distincție de pe Valea Gilortului din Gorj.

Prestigiul Aninoasei de Gorj nu a apărut izolat, ci a fost rezultatul unei acumulări istorice de secole, zona fiind un punct strategic de putere și cultură mult înainte ca Theodor Aman să fi fixat scena horei pe pânză. Valea Gilortului a fost marcată de prezența unor familii ilustre, care au modelat destinul regiunii prin prestigiu și posesiuni funciare întinse. Încă din jurul anului 1600, cronicile și documentele de proprietate îl consemnează pe Cornea Brăiloiu, mare Ban al Craiovei, ca posesor al moșiei Aninoasa, prezența sa nobiliară oferind regiunii un statut privilegiat. Această ascendență, dublată de memoria legendară a plecării lui Tudor Vladimirescu din acest areal — a cărui prezență a lăsat o amprentă de demnitate și spirit revoluționar în conștiința colectivă — a creat cadrul necesar pentru ca zona să devină un pol de atracție pentru elita românească.

Pilonul central al rafinamentului local a fost reprezentat, însă, de influența colosală a celor doi frați domnitori ai Țării Românești care își aveau rădăcinile în zonă: Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei (născut Bibescu). Theodor Aman, fin observator și apropiat al curții domnești, a găsit în Barbu Știrbei un protector esențial, acesta fiind cel care i-a acordat bursa pentru studii în străinătate. Ulterior, familia domnitoare i-a încredințat numeroase comenzi, consolidând relația dintre artist și acest spațiu nobiliar gorjean.

Importanța strategică a zonei a fost reconfirmată în anul 1888, odată cu inaugurarea căii ferate Filiași – Târgu Jiu pe Valea Gilortului. Acest proiect a fost susținut direct de influența politică a marilor proprietari locali, care au reușit modificarea traseului stabilit inițial dinspre Valea Jiului către Valea Gilortului. Gările din Bibești și Turburea au devenit porți de acces spre „lumea mare”, facilitând vizitele elitei bucureștene și generând un climat de efervescență intelectuală ce a continuat mult după anul 1890. Sub acest impuls, Aninoasa s-a consolidat ca un centru cultural unic prin activitatea de excepție a Editurii RAM, un proiect editorial ambițios ce a funcționat chiar aici, și prin activitatea Căminului Cultural „Bibescu Vodă”. Această instituție găzduia un cor de elită pe patru voci, format din învățători și intelectuali de pe întreaga Vale a Gilortului. Identitatea sonoră a acelei „epoci de aur” este păstrată vie și astăzi prin celebrul cântec „În sat la Aninoasa”, o adevărată punte senzorială între gloria de odinioară și prezentul vibrant al comunității. Acest cântec cu accente de imn, consemnat în cea mai veche monografie a localității de la 1935, pare să descrie pictura lui Aman.

Dincolo de toate acestea, prezența vie, până în zilele noastre, a unei lumi pe urmele căreia încercăm să răzbatem cu ajutorul „izvoarelor” istorice sau etnografice, este încă persistentă prin ansamblul cu aparență de pergament vechi, creionat din simboluri-mărturii ce au supraviețuit timpului: fântâni cu icoane, cruci de jurământ, ori semeția uneia dintre cele mai frumoase cule ale Olteniei.

Prezența lui Theodor Aman în Aninoasa Gorjului, conform ipotezei noastre, nu a fost un eveniment accidental, ci rezultatul firesc al relațiilor sale strânse cu elita locală. Documentele și mărturiile recuperate atestă că artistul avea legături de familie solide în zonă, fratele său, Alexandru Aman, deținând moșia „Poiana Jiului de Sus”, de pe teritoriul comunei vecine Turburea, iar scrierile locale spun că acesta obișnuia să viziteze moșia fratelui său.

Aninoasa era renumită pentru bogăția tradițiilor sale coregrafice, documentația vremii indicând peste 30 de dansuri populare distincte. Horele organizate pe moșiile boierești reprezentau adevărate instituții sociale; aici se etala bogăția portului, se stabileau ierarhiile și se confirmau alianțele între familiile de frunte. Aman a surprins acest univers cultural cu o rigoare documentară uluitoare, redând fidel costumele, ceramica și peisajul marcat de fântâni cu cumpănă și pridvoare cu stâlpi zvelți de lemn – repere tipice luncii Gilortului, dincolo de orice îndoială privind localizarea picturii.

Un pilon fundamental al cercetării noastre se concentrează pe analiza detaliată a portului popular redat de Aman. Tabloul surprinde o etapă vestimentară arhaică, anterioară mutațiilor impuse de curentul „schileresc”. La femei, se observă vâlnicele cu alesături fine și opregele bogat ornamentate, piese ce indicau un statut social ridicat. La bărbați, analiza este definitorie: aceștia poartă cămașa lungă, încinsă cu brâu peste pantaloni, și pălăria de pâslă neagră cu boruri largi, un accesoriu adus de breslașii sași în târgurile Olteniei.

Această formă a portului este confirmată izbitor de fotografiile de familie din arhivă, puse la dispoziție de localnici, care documentează realitatea vestimentară a zonei înainte de anul 1890. Ulterior acestui an, sub influența lui Dincă Schileru, portul bărbătesc gorjean s-a schimbat radical, adoptând costumul cu găitane și eliminând cămașa purtată peste pantaloni. Astfel, pânza lui Aman devine un document vizual unic, o ultimă fereastră deschisă către puritatea costumului vechi de pe Gilort. Legătura cu locul este întărită și de detaliile tehnice, precum vasele cu smalț verde (oxid de cupru), ceramică identică cu piesele descoperite de noi în gospodăriile Aninoasei, specifice vetrelor de olărit gorjene Ștefănești și Glogova.

Validarea finală a acestei teorii a fost realizată prin cercetarea de teren efectuată la data de 15 august 2025, în cadrul „Paradei oltenești a vâlnicelor, opregelor, cămășilor și ulcelelor”. Evenimentul, organizat de muzeu împreună cu comunitatea locală, a avut scopul de a scoate la lumină, din lăzile de zestre și din vetre, costumele populare și ceramica de odinioară, păstrate cu sfințenie în amintirea strămoșilor. Astfel, expoziția include și fotografii contemporane, care surprind localnicii de astăzi purtând cu mândrie aceste piese moștenite, dar și costume populare reinterpretate, realizate recent. Asemănarea izbitoare dintre portul imortalizat de Aman și cel din fotografiile vechi de familie, respectiv cel de la paradă, constituie „proba vie” a continuității identitare a zonei. La 15 august 2025, în ziua de Sfânta Maria Mare, această moștenire a mai fost celebrată printr-un atelier de modelaj în lut, în centrul satului Aninoasa și prin Hora de la Sterpoaia, de hramul satului, localnicii reabilitând astfel obiceiul horelor de sărbătoare în comuna Aninoasa.

Teoria noastră, susținută de astfel de dovezi solide, privind localizărea în Gorj a celebrei picturi „Hora de la Aninoasa” a lui Theodor Aman, onorează un trecut măreț și demonstrează că dialogul neîntrerupt dintre artă, istorie și viața comunității transformă această localitate gorjeană într-o vatră culturală de succes universal și într-un model de urmat în conservarea patrimoniului material și imaterial.

Mulțumim comunității din Aninoasa Gorjului, precum și colaboratorilor ce ne-au fost alături în acest demers:

• Muzeul Național de Artă al României

• Muzeul Theodor Aman

• Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” Dolj

• Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu

• Primăria și Consiliul Local Aninoasa, Gorj

• Școala Gimnazială Aninoasa, Gorj

• Asociația Pro Vertical

Curatori: Aura Stoenescu; dr. Albinel Firescu

Foto: Daniel Norocea