Acum 36 de ani, la 16 decembrie 1989, zeci de mii de oameni au îndrăznit să ceară libertate, ieșind în stradă la Timișoara și declanșând prăbușirea dictaturii comuniste. „Jos Ceaușescu” a fost strigătul care a schimbat destinul României, însă libertatea a fost plătită cu mii de vieți.
Tonul a fost dat în seara zilei de 15 decembrie 1989, când sute de oameni s-au strâns în fața locuinței pastorului Laszlo Tokes, situată în Piața Maria. A doua zi, pe 16 decembrie, mulțimea a crescut, iar din rândul manifestanților s-a auzit primul strigăt „Jos Ceaușescu”. Ceea ce era la început un protest local s-a transformat într-o revoltă deschisă împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu.
Autoritățile au început să intimideze protestatarii prin intervenții în forță, însă în zadar. Mulțimea nu s-a dispersat, iar represiunea regimului a devenit însă extrem de dură în zilele următoare. La 17 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu convoca o teleconferință cu activul de partid și de stat din județe și anunța că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea!”, preciza Ceaușescu.
În oraș se auzeau primele focuri de armă, până după miezul nopții având loc lupte de stradă între civili și militari, fiind incendiate TAB-uri, tancuri și magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii și tineri civili începeau să scandeze: „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Vrem o țară liberă!”.
În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu își începea vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timișoara vitrinele magazinelor erau sparte, milițienii erau peste tot, iar militarii ordonau oamenilor să circule fără oprire.
30 de tineri au ieșit în fața catedralei din Timișoara să repete colinde și alte câteva sute de manifestanți li s-au alăturat, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă. A avut loc o ședință convocată de generalul Constantin Nuță în urma căreia s-au stabilit condițiile derulării operațiunii „Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timișoara la Bucureşti și incinerarea lor, pentru a șterge urmele represiunii. După două zile în care armata, miliția și securitatea încerca să reprime fără succes revolta, demonstranții au ocupat, la 19 decembrie 1989, centrul Timișoarei, din zona Piața Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timișoara și-au încetat activitatea, fiind organizate mitinguri de protest, și formulate revendicări. Pe străzile orașului, militarii au fraternizat cu revoluționarii și s-a scandat: „Armata e cu noi!”.
Un număr de 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timișoara, neidentificate, au fost transportate, în secret, de la morga Spitalului Județean Timiș în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenușa”. În balconul Operei i-au fost înmânate primarului Timișoarei revendicările protestatarilor: eliberarea arestaților, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceaușescu, circulația liberă a oamenilor și a ideilor.
După ce a revenit din vizita oficială din Iran, Nicolae Ceaușescu a decretat instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirma că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării țării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluției socialiste și întoarcerii sub dominație străină”. Totodată, Ceaușescu a dat vina pe „agenturile străine de spionaj și pe românii din interior care își vând țara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”.
Pe 17 și 18 decembrie 1989 la Timișoara au murit zeci de oameni, iar alte câteva sute au fost răniți în urma intervențiilor armatei și a forțelor de ordine.
Gigi BUȘE