{"id":244,"date":"2025-11-05T09:28:23","date_gmt":"2025-11-05T09:28:23","guid":{"rendered":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/?p=244"},"modified":"2025-11-05T09:31:05","modified_gmt":"2025-11-05T09:31:05","slug":"sub-semnul-timpului-regina-maria-150-de-ani-de-la-nastere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/?p=244","title":{"rendered":"Sub semnul timpului: Regina Maria \u2013 150 de ani de la na\u0219tere"},"content":{"rendered":"\n

\u0162\u0103rii mele \u0219i Poporului meu<\/strong>,<\/p>\n

(segmente din Testamentul Reginei Maria, redactat la Balcic, pe 29 iunie 1933; \u00een volumul Tatiana Niculescu Bran, Regina Maria Ultima dorin\u021b\u0103<\/em>, Editura Humanitas, 2015,2016)<\/p>\n

\u201eC\u00e2nd ve\u021bi citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul T\u0103cerii ve\u0219nice, care r\u0103m\u00e2ne pentru noi o mare tain\u0103. \u0218i totu\u0219i, din marea dragoste ce \u021bi-am purtat-o, a\u0219 dori ca vocea mea s\u0103 te mai ajung\u0103 o dat\u0103, chiar de dincolo de lini\u0219tea morm\u00e2ntului…\u201d(p.149)<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\u201eNimeni nu e judecat pe drept c\u00e2t tr\u0103ie\u0219te: abia dup\u0103 moarte este pomenit sau dat uit\u0103rii. Poate de mine v\u0103 ve\u021bi aminti deoarece v-am iubit cu toat\u0103 puterea inimei mele \u0219i dragostea mea a fost puternic\u0103, plin\u0103 de av\u00e2nt: mai t\u00e2rziu a devenit r\u0103bd\u0103toare, foarte r\u0103bd\u0103toare…<\/p>\n

Eu am ajuns la cap\u0103tul drumului meu. Dar \u00eenainte de a t\u0103cea pentru ve\u0219nicie vreau s\u0103-mi ridic, pentru ultima dat\u0103, m\u00e2inile pentru o binecuv\u00e2ntare. Te binecuv\u00e2ntez, iubit\u0103 Rom\u00e2nie, \u021bara bucuriilor \u0219i durerilor mele, frumoas\u0103 \u021bar\u0103, care ai tr\u0103it \u00een inima mea \u0219i ale c\u0103rei c\u0103r\u0103ri le-am cunoscut toate.\u201d( p.150)<\/p>\n

N\u0103scut\u0103 Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg \u0219i Gota, a fost prin\u021bes\u0103 a Marii Britanii \u0219i Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit. Prin c\u0103s\u0103toria, la 29 decembrie 1892, cu principele mo\u0219tenitor Ferdinand, a devenit principes\u0103 de coroan\u0103, iar ulterior, dup\u0103 moartea regelui Carol I, \u00een calitate de so\u021bie a noului rege, a devenit a doua regin\u0103 a Rom\u00e2niei (\u00een 1914).<\/p>\n

\u00cenc\u0103 de la \u00eenceputul sosirii \u00een Rom\u00e2nia, \u0219i-a dorit s\u0103 se integreze \u021b\u0103rii care a adoptat-o, tot parcursul s\u0103u demonstr\u00e2nd c\u0103 a reu\u0219it cu succes s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 aceast\u0103 dorin\u021b\u0103. Dincolo de bunele inten\u021bii, abilit\u0103\u021bile sale diplomatice au facilitat sus\u021binerea \u0219i ap\u0103rarea intereselor \u021b\u0103rii. O preocupare permanent\u0103 a fost \u00eent\u0103rirea leg\u0103turilor Rom\u00e2niei cu Marea Britanie.<\/p>\n

Totodat\u0103, a sus\u021binut alian\u021ba cu Antanta, opun\u00e2ndu-se intr\u0103rii Rom\u00e2niei \u00een Primul R\u0103zboi Mondial de partea Puterilor Centrale, ceea ce a \u00eensemnat apoi sprijin \u00een vederea realiz\u0103rii statului na\u021bional rom\u00e2n, iar dup\u0103 ce acest vis s-a \u00a0realizat, prin \u00eencoronarea la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, al\u0103turi de regele Ferdinand, ca suverani ai Rom\u00e2niei Mari, a continuat eforturile diplomatice pentru recunoa\u0219terea interna\u021bional\u0103 a statului rom\u00e2n \u00eentregit, av\u00e2nd \u00eentrevederi \u00een acest scop cu suveranul englez, cu pre\u0219edintele Americii, cu prim-ministrul Fran\u021bei \u0219i cu alte personalit\u0103\u021bi politice ale perioadei, dar \u0219i cu\u00a0 reprezentan\u021bi ai mass-mediei europene.<\/p>\n

Sunt recunoscute \u0219i apreciate activitatea reginei ca sor\u0103 de caritate \u00een spitalele militare din timpul r\u0103zboiului \u0219i implicarea cu bun\u0103-credin\u021b\u0103 \u00een tot ce a \u00eensemnat viitorul \u021b\u0103rii noastre, un moment semnificativ \u00een acest sens fiind Conferin\u021ba de Pace de la Paris, din 1919.<\/p>\n

Odat\u0103 cu venirea la conducerea \u021b\u0103rii a regelui Carol al II-ea, fiul cel mare al reginei, \u00een 1930, Regina Maria, intrat\u0103 deja \u00eentr-un con de umbr\u0103 dup\u0103 moartea Regelui Ferdinand (\u00een 1927), a fost \u00eendep\u0103rtat\u0103 din via\u021ba politic\u0103, fiind oarecum exilat\u0103 la re\u0219edin\u021bele sale de la Balcic \u0219i Bran.<\/p>\n

Suferin\u021belor suflete\u0219ti li s-au ad\u0103ugat \u00een ultimii doi ani de via\u021b\u0103 \u0219i cele fizice, cauzate de boala care a r\u0103pus-o. Regina Maria a murit pe 18 iulie 1938, la Castelul Peli\u0219or, dup\u0103 ce abia f\u0103cuse fa\u021b\u0103 unei c\u0103l\u0103torii epuizante, cu trenul, pentru a reveni acas\u0103 de la o clinic\u0103 din Germania, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai existe vreo sperean\u021b\u0103 de \u00eens\u0103n\u0103to\u0219ire. \u00cen prezent, inima reginei se odihne\u0219te la Peli\u0219or, dup\u0103 un lung \u0219ir de peregrin\u0103ri, de la Balcic, unde-\u0219i dorise s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een capela Stella Maris, construit\u0103 special pentru a o ad\u0103posti, la Bran \u0219i-apoi, pentru scurt timp, la Bucure\u0219ti.<\/p>\n

\u00cen afara acestei vie\u021bi pe scurt, dominate de personalitatea sa puternic\u0103, a fost o fire sensibil\u0103, a iubit natura \u0219i arta, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma sa cele dou\u0103 castele, Balcicul \u0219i Branul, care-i poart\u0103 amprenta.<\/p>\n

Anul acesta, pe 29 octombrie, se \u00eemplinesc 150\u00a0 de ani de la na\u0219terea Reginei Maria. Povestea vie\u021bii mele,<\/em> jurnalul publicat \u00eentr-o edi\u021bie ilustrat\u0103, \u00een trei volume, \u00eentre anii 1934-1936, la Editura Adev\u0103rul ( tradus din englez\u0103) prezint\u0103 momentele semnificative din via\u021ba sa, locurile \u0219i persoanele cu care a venit \u00een contact, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile copil\u0103riei, familia, perioadele petrecute la Malta \u0219i Coburg, \u00eent\u00e2lnirea cu Carmen Sylva, nunta, c\u0103s\u0103toria, impactul capitalei \u0219i al societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti, odat\u0103 cu sosirea la Bucure\u0219ti, via\u021ba ca principes\u0103 \u0219i momentul c\u00e2nd devine regin\u0103, iar impresiile despre toate acestea sunt redate cu talentul unui povestitor veritabil care impresioneaz\u0103 cititorii prin intensitatea tr\u0103irilor.<\/p>\n

\u00cen anii care au urmat, cartea a cunoscut mai multe edi\u021bii \u00een limba rom\u00e2n\u0103 (bucur\u00e2ndu-se \u00een acela\u0219i timp de traduceri), segmentele citate \u00een continuare f\u0103c\u00e2nd parte din volumul I al edi\u021biei ap\u0103rute \u00een 1991, la Editura Eminescu.<\/p>\n

Sentimentul trecerii ireversibile a timpului accentueaz\u0103 starea indus\u0103 de maturitatea ap\u0103s\u0103toare, iar copil\u0103ria devine un spa\u021biu de evadare la care \u00eentoarcerea se face cu nostalgie \u0219i iubire:\u00a0 \u00a0\u00a0<\/p>\n

\u201eM-am n\u0103scut la Eastwell, \u00een Kent, \u00een 1875. O cas\u0103 mare de piatr\u0103 cenu\u0219ie, \u00eentr-un imens \u0219i frumos parc englezesc. \u2013 o p\u0103dure cu largi paji\u0219ti de iarb\u0103, vaste z\u0103ri unduite, nu m\u0103re\u021be sau mohor\u00e2te, ci bl\u00e2nde, lini\u0219tite, nobile \u2013 un c\u0103min englezesc. Eram a doua la p\u0103rin\u021bi…\u201d(p.27)<\/p>\n

\u201eCopil\u0103ria noastr\u0103 a fost o copil\u0103rie fericit\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 griji, copil\u0103ria unor copii boga\u021bi \u0219i s\u0103n\u0103to\u0219i, feri\u021bi de loviturile \u0219i de asprele realit\u0103\u021bi ale vie\u021bii.\u201d(p.29)<\/p>\n

Secven\u021bele descriptive care recompun locurile natale se completeaz\u0103 cu portrete ale persoanelor din familie, dar \u0219i cu segmente de autoportet: \u201eDe la v\u00e2rsta de cinci ani eram o adev\u0103rat\u0103 fiic\u0103 a Evei \u00een iubirea mea pentru haine frumoase; de altfel, frumuse\u021bea, sub orice form\u0103, trezea \u00een mine o dragoste \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103, chiar p\u0103g\u00e2n\u0103.\u201d(p.32)<\/p>\n

Rememorat la cap\u0103tul unei jum\u0103t\u0103\u021bi de veac, universul copil\u0103riei devine, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een general, un paradis pierdut: \u201cVia\u021ba noastr\u0103 la Eastwell fu ca un vis odinioar\u0103 limpede, care \u00eencepe s\u0103 p\u0103leac\u0103 pu\u021bin. Lunile de iarn\u0103, mai ales, le petreceam acolo. cred c\u0103 adesea era frig \u0219i umed, dar pentru mine amintirea acelui timp e de o des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 frumuse\u021be… oric\u00e2t a\u0219 \u00eenainta \u00een v\u00e2rst\u0103, mirosul de frunze ve\u0219tede \u0219i umede va de\u0219tepta \u00een fa\u021ba ochilor mei imaginea b\u0103tr\u00e2nului c\u0103min englezesc.\u201d(p.35)<\/p>\n

\u201eF\u00e2\u0219ii de cea\u021b\u0103, ca fumul, se jucau printre ramuri deasupra capului nostru. Acest miros de foi de toamn\u0103 oriunde a\u0219 fi, \u00eemi rede\u0219teapt\u0103 totdeauna imaginea parcului de la Eastwell \u0219i c\u0103r\u0103rile din p\u0103dure, c\u0103lcate odinioar\u0103 de pa\u0219ii no\u0219tri de copii.\u201d(p.36)<\/p>\n

Adolescen\u021ba a adus cu sine prima desp\u0103r\u021bire de locurile dragi \u0219i prima triste\u021be. Plecarea la Malta. \u201eC\u00e2nd eram de vreo doisprezece ani, tat\u0103l meu fu numit comandor al flotei mediteraneene, av\u00e2nd Malta drept cartier general; aceasta aduse o schimbare nea\u0219teptat\u0103 \u00een vie\u021bile noastre: P\u0103r\u0103sir\u0103m Eastwell. Frumosul Eastwell cu marele castel de piatr\u0103 cenu\u0219ie, cu splendidul parc, cu turmele de cerbi \u0219i pitore\u0219tile vaci sco\u021biene, cu lacurile, cu p\u0103duricea \u0219i gr\u0103dina, cu b\u0103tr\u00e2nul codru, loca\u0219ul nostru n\u0103zdr\u0103van. Eastwell! Casa \u00een care m-am n\u0103scut, cu multele camere, unele cercetate, altele necercetate de noi, apartamentele noastre de copii, camerele \u00een care ne f\u0103ceam lec\u021biile \u0219i salona\u0219ul intim al mamei, unde ne citea c\u00e2te o carte uneori, seara, \u0219i ne d\u0103dea voie s\u0103 umbl\u0103m cu comorile de pe mesele ei; sufrageria cea mic\u0103, salonul \u0219i draga bibliotec\u0103, \u00een care se a\u0219eza pomul de Cr\u0103ciun \u0219i din care o galerie, \u00een chip de ser\u0103, ducea \u00een gr\u0103din\u0103… la o ser\u0103 mai mare, plin\u0103 de ferigi arborescente. Ele mi s-au \u00eentip\u0103rit mai ad\u00e2nc \u00een minte, precum \u0219i pasiflorele ro\u0219ii aprinse, o specie nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 aiurea, c\u0103\u021b\u0103rate pe tot peretele de sticl\u0103.\u201d (p.80)<\/p>\n

Frumuse\u021bea \u0219i elegan\u021ba acelei vie\u021bi, bucuriile simple ale fiec\u0103rei zile, momentele de revela\u021bie, clipele de fericire\u00a0 – toate au devenit amintiri purtate cu sine de-a lungul anilor care au urmat, ani \u00een care imagina\u021bia bogat\u0103 i-a fost de multe ori un real ajutor. \u201eEu aveam o \u00eenchipuire bogat\u0103; puteam n\u0103scoci minunate povestiri pentru fratele meu \u0219i surorile mele; darul de a roman\u021ba \u00eemi umplea sufletul \u0219i \u00een toate lucrurile vedeam mai mult dec\u00e2t ceea ce percepe ochiul singur. Aceast\u0103 \u00eensu\u0219ire m-a \u00eenso\u021bit toat\u0103 via\u021ba. \u0218i acum, la 52 de ani, deslu\u0219esc \u00eenc\u0103 vedenii \u0219i frumuse\u021bi \u00een toate c\u00e2te v\u0103d.\u201d (p.36)<\/p>\n

To\u021bi acei ani i-au modelat caracterul, influen\u021ba \u00eentregii familii \u0219i-a spus cuv\u00e2ntul \u00een conturarea identit\u0103\u021bii viitoarei regine, dar un rol aparte l-a avut mama: \u201eMama fusese crescut\u0103 la curtea cea mai autocratic\u0103, a c\u0103rei str\u0103lucire nu poate fi \u00eenchipuit\u0103 dec\u00e2t de cei ce au v\u0103zut-o. Unic\u0103 fiic\u0103 a \u021barului, importan\u021ba ei fusese cu totul excep\u021bional\u0103. Acum era so\u021bia celui de-al doilea fiu al reginei Victoria \u0219i toate cumnatele ei, chiar cele nem\u0103ritate, \u00eei treceau \u00eenainte ca av\u00e2nd drept la tronul Angliei…<\/p>\n

Ne ferea de orice grij\u0103 \u0219i de orice vrajb\u0103, a\u0219a \u00eenc\u00e2t tr\u0103iam \u00eentr-un adev\u0103rat rai al ne\u0219tiutorilor. Poate c\u0103 nu era cea mai potrivit\u0103 preg\u0103tire pentru viitoarele lupte ale vie\u021bii, totu\u0219i \u00eei mul\u021bumesc, din fiecare fibr\u0103 a inimii mele, \u00eei mul\u021bumesc pentru c\u0103 prin via\u021ba ce ne-a f\u0103cut s-o tr\u0103im, mi-a s\u0103dit \u00een suflet o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 de idealism, pe care nimic, nici conflicte, nici dezam\u0103giri, nici deziluzii, nici aspra realitate n-au fost \u00een stare vreodat\u0103 s\u0103-l dezr\u0103d\u0103cineze cu totul.\u201d (p.43).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0162\u0103rii mele \u0219i Poporului meu, (segmente din Testamentul Reginei Maria, redactat la Balcic, pe 29 iunie 1933; \u00een volumul Tatiana Niculescu Bran, Regina Maria Ultima dorin\u021b\u0103, Editura Humanitas, 2015,2016) \u201eC\u00e2nd ve\u021bi citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-244","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/244","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=244"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/244\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":247,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/244\/revisions\/247"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=244"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=244"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/uzpr-gorj.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=244"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}